Florina Daniela Florea

dincolo de mine nimicul creste perpetuu fertil silaba eu
tai puncte perfecte intre fraze cezariane pentru pruncii-nimicuri

Dana-Linea, am schimbat porumbeii pe iepuri, zborul pe temeri:)
nu stiu de ce, la recitirea de acum, zborul mi-a parut, brusc, un cuvant nepotrivit.

sper ca nu ti-am schimbat parerea.

Dana-Linea, e un defect, cred, a purta un marsupiu.
Dar asta e, orice as face nu ma pot desprinde de conditia asta. Si de cuvant.
Si stii, cred ca nici nu vreau:)
Ma bucur de trecerea ta. Ai atins chiar punctele delicate ale textului meu, mama fiind, la randu-ti.

Vasile, nu stiu prea bine de ce, dar intuiam ca o sa-ti placa ceva in textul acesta. A fost sa fie aceasta revolta.
Iti multumesc pentru semn.
Si pentru vizita, rara si pretioasa, care ma onoreaza.
Si pentru apreciere.
Pentru tot.

Ela, in seara asta nu-ti pot comenta mai mult, decat atat:
poezia asta parca e scrisa din mine.
pentru mine.
o cititoare oarecare.

cred ca asta e menirea unei poezii: sa se gaseasca, sa se regaseasca, sa se adune si sa se imprastie in cat mai multe suflete.
multumesc.

Nu stiu, Dane.
Inca nu stiu finalul.

Insa apreciez curajul tau, Norica-spectator, de a aplauda putin din sala, chit ca n-o cazut cortina (de tot).

am ras cu lacrimi!
n-am mai ras in halul asta de-un secol, Ina!
cam de pe vremea lui nenea Nae, ala a lu\' Caragiale.

Excelenta actualizare/remake.
Spun ca si dan, nu e o copiere. E o alta ecranizare, e un alt regizor, sunt alte timpuri.
Ciudat e ca pielea personajelor e aceeasi.
Alte comentarii sunt de prisos, fratilor, cititi personala Inei si veti intelege de ce eu acum am lacrimi in ochi.
De la atata râs, desigur:)
Desi e acusica toamna, desi s-or mai micsorat temperaturile cele pricinuitoare de dileme \"existentiale\", o recomand cu caldura.
pentru mentinerea tonusului:)
Inca o data, felicitari.

Ce sunt stelele astea, Carmen? Ce sunt ele pentru tine????
Nu-mi raspunde.
Sunt de prea multa vreme pe aici. Si de tot atat vreme sunt \"stelutara\" fara a ma considera insa vreodata.
Am dat stele absolut cand am simtit eu, nu facand parte din gasca nimanui.
Repet cumva: frazele \"dati stele\"/\"vreau stele\" imi repugna.
Iarta-ma, Carmen.
Dar asa sunt eu.
Fiecare are modul propriu de a cuvanta, de a intelege si de a aprecia.
Accept mozaicul acesta.
Altfel n-am fi decat o armata.
Iarta-ma inca o data.
Te respect, la fel cum respect pe marea majoritate a membrilor acestui site.
Insa eu sunt aici ca sa citesc, ca sa inteleg sau ca sa invat.
e un hobby, nu o patima necontrolata.
Acorda-mi, te rog, intelegerea lumii.
Daca eu asa am vazut somnul si linistea si florile, inseamna ca asa au ajuns ele la mine.
Nu inseamna ca detin adevarul absolut.

Numai bine.
Cer scuze autorului pentru divagatie

poezia e frumoasa si merita steaua ta, carmen.

ce nu merita este zbuciumul pe care-l ai in tample, obsesiv, as spune. lasa-ti un pic tampla sa se odihneasca pe aceste versuri, daca nu si pe altele si vei simti farama de liniste, somnul acela e un domn elegant
stii?
se opreste la oricare usa si discret, asteapta.
depinde doar de noi s-o deschidem

ah, vorbeam cu tine, Carmen, dar, de buna seama, ma refeream la poezia lui Mircea.

Merita aprecierea, insa nu si zbuciumul, pentru ca ea e scrisa sa netezeasca ridul acela.
Uita incrancenarea, Carmen.
Si reciteste poemul lui Mircea, pentru ca merita.

In rest, raman la parerea ca fiecare ne decidem drumul pe aici. Nimeni si nimic nu-l poate opri, chiar daca-l rasuceste.
Decizia apartine fiecaruia.

daca recomandarea ta era mai putin inversunata, daca trairea ta era inspre tine, crede-ma, atunci va fi fost adevarul: versul lui Mircea ti-a ajuns in tampla.

caci, nu-i asa, \"doar florile privesc ingandurate
si tac\"

p.s. acesta nu este un comentariu offtopic, decat in foarte mica masura.
eu una, asa consider, de aceea l-am scris astfel.

ah, venele astea, zvacnind inapoi
un sange prea greu mult prea greu intunecat trecutul
monoxidul nostru cel de toate zilele

nu se poate nu se poate
rosteste batrana din colt pandind usa farmaciei nu mai pot dormi noaptea si fondurile s-au sfarsit demult nu se poate
demult sunt prea batrana ca sa mai cred degeaba

inima? ce mama ma-sii e gramada asta de piatra rosie zvacnind lumii ultima clipa
infarct replay bum-bum bum-bum direct in tample dracul cel negru naste
sange
forward

ok si eu ii voi scrie lui dumnezeu dar semnatura nu e amea e un fals al umbrelor mele ici-colo peretii strang aortic un sange prea negru cerneala e simpatica
eu nu port viza decat pe glezne urme de lanturi
libertate aripilor
brrrr

adorm langa vitrinele stralucitoare
peretii altora chibriturile sunt pe sfarsite ard in degete sange negru pe sfarsite umbre
adorm in bratele mele bunica si mama si sora cu toatele deodata
mi-e frig

oaspete alb oaspete alb mireasa ti-a plecat dinainte o inima in urma picioarele si musai musai in palme negru ortul
nimic nu taie mai tare decat marginea lumii fotografia alb negru firul de iarba petrecut veriga eu alba
alb drumul

nimicul

p.s.
acesta este un comentariu.
va rog sa ma credeti, inca am pulsul in vene
si drumul de jur imprejur cauta sensuri grele.

prea mult cuvintele rostite isi pierd adevarul ca pe-o haina veche.
prea mult, Victor.

daca visele aveau aripi, toti eram ingeri demult

uf.
leitmotiv:
prea mult cuvintele rostite, isi pierd aripile si raman simple pietricele pe o alee intunecata de parc.

oare ma intelegi
oare nu te superi
sper.

ihim, tizule, asa e
\"ne comportăm ca niște ființe
irecuperabil bolnave
de normalitate\"

curge versul tau, de sus pana la capat, lichidul aspru in pahar,
(usoare pete, umbre, ici-colo conjunctii cam multe, dar curge si asta)

e o consolare, desigur.
pana la capat.

ca o frunza a toamnei, tatal.
culorile se intrepatrund simplu, dar atat de multe nuante se nasc, pruncii.
simplitatea gestului mainii intinse \"ai grija, fiule\" si a cuvintelor complicate nerostite, grija.

nu, vara inca nu s-a sfarsit.

nu m-am putut abtine, Ela, sa nu remarc o coincidenta extraordinara...

http://www.poezie.ro/index.php/poetry/80783/index.html

ideea asta a jumatatii piatra, jumatate femeie m-a obsedat si pe mine multa vreme.

stiai ca voi veni aici, nu?:)

la multi ani, Adrian,
(stiu, am intarziat putin. ma iarta, vremurile ma poarta ici-colo prea iute:( )

urarea e din suflet si este (mai ales) pentru cel al tau atins de boala aceasta.
mai multe cuvinte ar fi in plus, tu stii deja ca port un gand plin de putere spre tine.
va fi bine, Adrian.
trebuie.
(daca tu crezi ca pot ajuta cu ceva, spune-mi. stii mailul meu)

dragilor, balfineilor, veselosilor, istetilor, frumosilor!

ma bucur mult, mult de tot pentru voi, sa fiti fericiti si sa va iubiti la fel si peste douajde ani!

cu zambet larg precum inimile voastre,

Cornel, dupa cateva ore de judecata la rece, citind si mesajul tau si recitind mailul lui Florin, vreau sa cred ca m-am inselat si ca totul e doar o neintelegere absurda pornind de la nuantele limbii romane scrise.
Sincer, n-as vrea ca Florin Ostrov sa nu mai lase semnul sau pe aceste pagini. Mi-a placut taman obiectivitatea pe care am intrezarit-o intre cuvintele lui, dincolo de interpretarile fiecaruia dintre noi.
Am fost intotdeauna in stare sa recunosc atunci cand am gresit.
Si recunosc asta si acum.

Rugamintea catre editori ramane, precum si alta noua, catre Florin: arata-mi ca se poate combate manipularea. Arata-mi ca poti analiza in continuare la rece orice eseu de aici.
Arata-mi ce gresesc. Fa-ma sa inteleg ce gresesc.
Si, zau daca ma voi mai supara vreodata.

Cu zambet, sperand sa impac ceea ce noaptea si cine mai stie ce au amestecat atat de aiuristic ideile fiecaruia dintre noi,

am venit in dimineata aceasta hotarata sa postez cele 3 mailuri ale dvs, dle Ostrov, de fapt doar partea pe care presupun ca v-ati dorit-o a fi publica nu si suspectarile scrise de dvs precum ca as fi manipulat pe careva pe aici intru discreditarea dlui Florin Ostrov.

Pot spune doar ca imi pare foarte rau ca asta s-a inteles din cele scrise de mine mai sus.
Alte cuvinte ar fi de prisos.
Chiar de prisos. :(.

Nu port corespondenta pe mail cu niciun editor de pe agonie.ro, doar cu 2-3 prieteni intru poezie, membri pe acest site, si asta dupa trei ani si ceva.

N-am cum sa manipulez pe nimeni si nici nu mi-am dorit vreodata asta. Mi-e perfect egal cine pe cine in aceste dedesubturi.

Inca o data repet ca tonul comentariilor mele nu este unul patimas, ci exprima personalitatea mea.
Am facut o imensa greseala venind si deschizand cateva ganduri spontane si sincere, iesirea din carapacea de testoasa nu mi-a facut bine.
M-am lasat influentata plina de entuziasm copilaresc dupa acel \"ramai Florina cea adevarata\" scris de dvs in alt comentariu.
Mea culpa.

Raspunsul la intrebarile ddvs \"de ce a fost refuzat comentariul\" nu este la mine.
Din pacate.
Daca as fi avut cum, fiti sigur, dle Ostrov, ca vi l-as fi aprobat.

Dumneavoastra nu sunteti defel un 0. Nivelul este doar unul tehnic vorbind, de acces, nu relevant daca il raportam la capacitatea dvs de intelegere a lucrurilor (si pot doar banui ca izbucnirea dvs patimasa din mail a fost generata de neaprobarea comentariilor, nu de cele scrise de mine pe paginile dvs)

Pe aceasta cale, sustin si rog editorii, colegial vorbind, sa acorde dlui Ostrov un nivel corespunzator ca toate comentariile dumnealui sa intre in pagina fara a mai fi nevoite sa stea la \"coada\"
Argumentez aceasta rugaminte prin coerenta exprimarii dumnealui, si prin increderea pe care o am ca este unul dintre cei capabili sa faca pe poezie.ro comentarii pertinente si obiective.

Imi cer scuze autorului daca am deranjat si-i promit ca nu voi mai scrie pe aici.
Daca doriti totusi sa va fac publice mailurile cu acele comentarii refuzate, va rog sa mi-o spuneti.
Va ajut fara nicio problema.

cu toate urarile mele de bine, in ultima mea interventie pe pagina dvs,

Daniela Bordieanu

nu m-am simtit jignita de fraza ta.
am mentionat-o doar ca fiind motivul pentru care am dat \"send\" la comentariu/comentarii.

este realitatea ta, nu o contest.
mi-am spus doar punctul de vedere asupra acesteia.
ca ramane o realitate-de-suprafata.
cumva am vrut sa te trag de maneca, nu totul e asa cum spui. atata tot.

ce ti-am scris eu nu e o iesire, nu e un text mai patimas decat sunt eu insami.
repet, nu m-am simtit insultata. am incercat doar sa te fac sa vezi putin altfel.
stii, ti-am mai spus-o, si eu fac parte din ceea ce tu numesti gloata. o spun ca sa-ti subliniez ca gloata e facuta din indivizi.
(nu ma citi ad literam, te rog)
si inca ceva, nu ma intelege gresit, nu fraternizez cu toata lumea, nu caut prietenia nimanui, nu fac parte din nicio gasca, am suparat si am fost suparata la randu-mi, totul e atat de relativ.
desigur, am simpatiile mele pe aici. dar nu fac din asta un \"satelism\".
fac ceea ce imi spune mie gandul-mana-inima sa fac.
nu-mi impune nimeni nimic, nici macar prietenii nu pot asta.

si stii, nu cred ca sunt singura care gandeste asa.
macar pentru acest lucru, tot n-as putea generaliza.
ma tem de generalizari. au miros de \"definitiv\", de \"verdict\".
ori pentru mine, nu toate sunt albe sau negre. nici macar eu insami nu sunt doar alba sau doar neagra.

eh, cam atat.

am uitat sa-ti mai spun ceva:
recent, pentru ca ceva m-a suparat, am refuzat ca un text de-al meu sa mai fie la recomandate.
desi fusese si la \"fierbinti\" cu cateva sute de citiri.
pur si simplu l-am sters si repostat blocat la cometarii, stiind din star ca nu va mai fi citit.
(nu e un html cu doua cuvinte vulgare pe el.)
si? mi-au cazut galoanele? nu. a fost alegerea mea.
nu e prima data cand am facut asa ceva si poate nu va fi nici ultima.
ce-am vrut sa spun?:) a da. ca fiecare e liber aici.
o libertate usor marginita de minime reguli de bun simt si de un regulament deloc stufos (din punctul meu de vedere).
asta e o treaba pe care nu o intalnesti in multe locuri.
si, probabil, ca e unul din motivele pentru care eu, florina, ma loghez pe poezie.ro
tu insuti ai fost liber sa-ti spui punctul de vedere, desi ai fost nevoit sa astepti. sunt putini editori si multe texte. au un timp limitat. si nu sunt platiti pentru asta, o fac din placere sau din pasiune, probabil.

pana la urma, aici e pagina poezie.ro si nu eseu.ro sau referate.com

gata, ma opresc altminteri risc sa devin usor patetica, ceea ce nu mi-as dori defel.
mult succes in tot ceea ce-ti doresti a face.

e atat de usor sa privesti pe deasupra, Florin.
de fapt, e cel mai usor.
privind astfel, ai dreptate.
forma conteaza de mult prea multe ori.
chiar si pentru tine.

ramai mai multa vreme pe agonia si vei vedea ca nu e chiar asa.
sunt oameni care au carti scoase pe aici. sunt oameni care au premii pe aici. sunt oameni care muncesc voluntar pe aici.
sunt oameni care nu asteapta stelute sau sa le apara textele la \"fierbinti\", desi li se intampla.
e un atelier, pana la urma, unde se poate invata, daca se doreste.
e loc pentru toata lumea: si pentru orgolios, si pentru cinic, si pentru critic, si pentru amator.
ti-as putea recomanda zeci de texte extraordinare, de trei ani de cand sunt pe-aici am tot citit.
liviu nanu are un fel de jurnal in al carui subsol mai aminteste din cand in cand de asemenea texte.

desigur, sunt orgolii. scriitorii (sau cei care au un sambure din aceasta aspiratie) sunt printre cei mai orgoliosi oameni din lume.
si tu esti. da, chiar si tu.
in urma orgoliului, fiecare reactioneaza cum poate.
frustrari, conflicte, gasti, razbunari, prietenii, empatii,
ehe...o multime de \"efecte\" ale poezie.ro.

in realul tau sunt toti perfecti?
m-as bucura sa fie asa, desi sincer, ma indoiesc.

ai citit cu atentie prima pagina si regulamentul. foarte frumos. ai citit 4 zile pe aici. iarasi e foarte frumos.
dar asta nu e totul.

acest site nu are pretentia ca este locul ideal de cultura.
aici las iarasi un editor sau unul mai avizat decat mine sa-ti explice.

si inca ceva, o fraza rezultata tot in urma celor 3 ani si ceva: au venit multi ca tine. putini au ramas.
eu, personal, mi-as dori sa ramai. pentru ca, dincolo de sarcasmul tau, exista o privire limpede.

uite, ma recunosc subiectiva si afirm ca m-am apucat sa-ti scriu acest comentariu pentru ca ai facut referire la unul din \"poemele\" mele.
n-am sa-ti justific acum nimic pentru ca nu am niciun motiv sa o fac, poate doar o singura fraza:
n-am urmarit \"fierbintele\". ci am indicat o stare.
si am vrut sa dovedesc ceva, nu neaparat mie, ci, hai sa ma exprim elevat, unui anume segment.
ca, din greseala, nimerii pe acolo, nu e vina nimanui.
e o chestie care se intampla automat (in functie de raportul vizionari/comentarii, nici eu nu stiu prea bine).

un sfat, pe care poti sa nu-l urmezi, desigur:
nu mai judeca prin ochiul gloatei.
eu, una, asa incerc sa fac.

numai bine.