Consolare

am înțeles târziu cu șira spinării scăldată de transpirația rece (o votcă tare și inodoră băută pe nerăsuflate) că niciodată nu trebuie să ai încredere în soarta schimbătoare și perversă ca o femeie ușoară în pragul turei de noapte că viața trebuie trăită uneori ca în minutul 90 + 2 al unui meci teribil în care arbitrul acordă penalty adversarului căzut în careu fără măcar să-l fi atins o boare că în ciuda tuturor aparențelor mai există o șansă infimă ca ghiveciul căzut de la un etaj superior să nu nimerească țeasta mea ci pe a cetățeanului dinaintea-mi spre bucuria copilului care l-a aruncat de la balcon și că deși viața are un gust sălciu întotdeauna cineva a băut poșirca înaintea mea și a celorlalți care nu credem în soartădestineresuri și ne comportăm ca niște ființe irecuperabil bolnave de normalitate