Florin Rotaru

1. O relație extraconjugală seamănă cu bungee-jumping-ul Când sângele la cap se-adună Și, neavând prea multă minte, Te-arunci cu capul înainte, Măcar să fie coarda bună. 2. Posibilă

Când o ispită dulce, femeiască, Mă tulbură c-un evident motiv Mă rog la Dumnezeu să mă-ntărească Dar iau și o viagra, preventiv.

Cum peste câteva zile plec în concediu și până la anul intenționez să stau departe de calculator, m-am hotărât să fac de pe acum aceste mici dedicații/șarje câtorva colegi de pe sait, din sfera

Există oameni, lucru hotărât, Cu apetit ciudat pentru scandaluri: Când ești băgat în budă pân’ la gât Apare un isteț ce face valuri

Lui Costel Stancu, care și-a lansat o excelentă carte de epigrame la Editura TIM Reșița, cu titlul „evoluți@ umană”. Felicitări Cu gura mare azi Costel ne lasă Lansându-și cartea sa

Se-ntoarce-n zori, cu conștiința trează Unde-l așteaptă soața sa frumoasă; Două bătăi prezența-i semnalează: Una în ușă și a doua-n casă

Că sufăr în căsătorie Și-nghit adesea câte-un hap E pentru că, la primărie, Când am zis „DA” n-am dat din cap

Surâsul dulce de Giocondă, Picioare zvelte, tors erect, Ochi fascinanți, cosiță blondă... Dar oare cine e perfect?..

Vecina mea îmi pare supărată, Când ne-ntâlnim o simt ușor jenată, Probabil presupune că și-a luat-o Când eu din toată inima i-am dat-o.

Știind c-amorul e riscant S-a tot ferit să guste hapul Până-a-ntâlnit un tip tranșant Și-a doua zi-și pierduse capul

Deoarece caseta de comentarii de la Concursul de epigrame a fost închisă și pentru că mi s-a cerut o explicație, a trebuit să deschid acest nou post. Lipsa mea de reacție privitoare la situația

M-a părăsit iubita mea Rupând relația în grabă Când s-a convins că pentru ea Aveam o slăbiciune... slabă

Că ești întârziat, o știu Și-ți recomand, spre ajutor, Să-ți cauți un deșteptător... Dar cred că e deja târziu

După o căsnicie lungă Domnul Elan a fost lăsat Nițel mai subțirel la pungă Da-n coarne parcă mai bogat

Eu bine-n căsnicie stau Căci armonia-n ea domnește: Ea nu mă ceartă când nu beau Eu n-o-ntrerup când nu vorbește

El, Domnul, a știut ce face Și-L proslăvim în mii de voci C-a lăsat multe dobitoace... (Dar parcă prea mulți dobitoci)