Ce-am avut și ce-am pierdut

Deoarece caseta de comentarii de la Concursul de epigrame a fost închisă și pentru că mi s-a cerut o explicație, a trebuit să deschid acest nou post. Lipsa mea de reacție privitoare la situația creată are ca motivație faptul că we-urile mi le petrec la țară, fără acces la Internet, abia acum reușind să citesc ultimul comentariu al lui Laurențiu. Pe de altă parte mi s-ar fi părut normal ca Jupp să fie cel care ar trebui să dea explicații și chiar îl invit să o facă acum, chiar și așa, mult trecut după ceasul al doisprezecelea - cum de a știut despre epigramele mele, cum de a știut despre epigramele celorlalți concurenți pentru a putea face clasamentul înaintea celui oficial. Eu aș putea doar să fac niște speculații, cu rezerva că este posibil ca acestea să nu corespundă adevărului și cu riscul de a tulbura și mai mult apele. Referitor la clauza de confidențialitate din regulament, interpretarea mea a fost diferită de cea a organizatorilor în sensul că prin comentarii în public n-am înțeles că sunt incluse și discuțiile în privat. O persoană apropiată fenomenului epigramistic de pe site, persoană care mă asigurase că nu va participa la concurs, a cunoscut detalii despre participarea mea. Ceea ce nu știu cu certitudine, deși am bănuielile mele, este dacă astfel (și, mai ales, când) a ajuns Jupp să-mi cunoască epigramele. Cineva îmi spunea că e posibil ca totul să nu fie decât un mare bluf iar Jupp să se distreze acum de pe margine privind cum înțelepții încearcă să scoată piatra aruncată de el. Cum motivația unui asemenea gest îmi scapă, personal nu cred într-un astfel de scenariu. Conștient că interpretarea greșită a unei reguli nu este de natură să te exonereze de răspundere și nemaiavând motivația și energia necesară pentru investigații suplimentare, îmi cer scuze față de organizatori, față de ceilalți participanți și accept eliminarea mea din concurs fără alte comentarii suplimentare. Rândurile următoare sunt pentru Laurențiu, care sper să-mi interpreteze comentariul așa cum este el, fără intenții ascunse sau meschine. De peste duăzeci de ani viața mea, poate mai mult decât a altora, se desfășoară sub semnul regulilor. Regulile sunt necesare, le respect și trăiesc după ele. Fără acestea probabil că nimic n-ar fi posibil, indiferent de cadrul de aplicare și manifestare. După atâția ani, paradoxal sau poate că nu, am ajuns să apreciez însă foarte mult flexibilitatea. Sunt foarte mulți oameni care, cu un șablon în mână, aplică reguli. Și de cele mai multe ori fac o treabă foarte bună și, cu siguranță, foarte utilă. Foarte puțini sunt însă cei care au în vedere scopul pentru care aceste reguli sunt aplicate, cei care își pun întrebări. Aceștia din urmă sunt cei care ajustează regulile, schimbă sistemul îmbunătățindu-l. Nu vreau să divaghez prea mult. Sunt convins, atât cât am reușit să te cunosc din activitatea de pe site, că și tu ai capacitățile acelora care, trecând peste rigiditatea unor reguli, pot ajusta sistemul. Nu pot să nu observ însă o similitudine între situația creată și un meci de fotbal în care spectacolul fotbalistic trece în planul doi, după prestația arbitrului. Arbitru foarte necesar, elegant, bine pregătit și bine intenționat, de altfel. Totuși, în marea lor majoritate, spectatorii nu pentru arbitru se adună în tribune. Cam atât am avut de spus referitor la acest subiect. Îmi pare bine că am putut participa la acest concurs, îmi pare rău că s-a ajuns unde s-a ajuns. A fost o experiență care, personal, îmi va fi de mare folos pentru viitoarele activități de acest gen la care intenționez să particip în măsura în care ele vor mai fi organizate.