Dialoguri cu Mihăiță (3 - 4 ani)

Mihăiță: - Tăticuțu, văcuța face muuu... - Da, guriță. - Și pisica miauuu... - Da, pitic. - Tati, da' pinguinul cum face? - ..... Nu știu. - Tăticuțu, cred că face ping-ping... Mihaiță: - Tăticuțu, de unde vine ploaia? - De la Doamne-Doamne, pitic. - Tati, și unde doarme ea? - În nori. - Tati, îmi prinzi și mie o ploaie? - Dar ce vrei sa faci tu cu ploaia? - Să mă joc cu ea. - Nu cred că pot, pitic. - Tati, dar îmi prinzi un norișor? Unul mic... - Păi zboară pe cer, nu ajung la el. - Da' când îți cresc ție aripi să îmi prinzi. Și mie îmi cresc aripi. Și la toți oamenii le cresc aripi. Mihaiță (privind pe geamul de la balcon): - Tati, unde merge autobuzul nr. 8? - La gară. - Dar autobuzul nr.7? - La spital. - La spital? E bolnav? Mihăiță: - Tati, de unde pornești ștergătoarele de parbriz? - Din maneta asta. - Tati, de unde faci tiii-tiiiit? - De aici. - Tati, poți sa îmi arăți și mie cum faci tiii-tiiit? - Măi, piticule, lasă vorba, că șoferul trebuie să fie atent, n-are voie să vorbească la volan. - .... - Tăticuțu, uite o ploaie pe parbriz, te rog să o ștergi. - Tăticuțu, te rog sa fii atent să nu lovești mașina din față. - Cât de atent măi, piticule? La fel cum ai fost tu când ți-ai prins degețelul la căruciorul de la supermarket? - ... - Ia spune, piticanie, la fel de atent ca tine când ți-ai prins degețelul? - Tati, șoferul n-are voie să vorbească la volan. Mihăiță: - Tati, îmi faci lapte în biberon? - Tu mai ești de biberon? ești băiat mare... - Da' nu sunt mare, sunt mic deja. - Nu este corect "sunt mic deja". Se spune "sunt încă mic". Și nici nu mai avem lapte praf. - Da' faci tu o magie și mai găsești. - Nu știu sa fac magii. - Da' mami face o magie când o rog... - Păi, mami e vrăjitoarea în casa asta... - Care? Vrăjitoarea din povestea cu Albă ca zăpada? - Da. - Tati, și tu cine ești? - Eu sunt prințul - Ba nu, tati. EU sunt prințul. - Și eu cine sunt, piticanie? - Tu ești calul. Mihăiță: - Tăticuțu, te rog să îmi ascuți culoarea albastră. - Þi-o ascut, dar ce vrei să desenezi cu ea? - Un tunet. Mihăiță: - Tătic, sunt supărat... - De ce, piticule? - Pentru că m-ai luat de la copii, voiam să mă mai joc. - Dar e noapte, trebuie să te culci. - Tati, unde dispare ziua când vine noaptea? - Merge să se culce. Noaptea, toată lumea merge să se culce. - Tati, de ce nu dorm oamenii ziua? - Pentru că ziua au alte treburi de făcut. - Tati, da' tu de ce mă culci pe mine ziua? - Pentru că tu ești mic și trebuie să dormi, să crești mare și frumos. - Tati, da' acuma sunt urât? - ... măi piticule, gata, lasă vorba și culcă-te. Parcă erai supărat. Mai ești supărat? - Desigur! Mihăiță: - Tăticuțu, unde ai fost? - La Alba-Iulia, la un festival de umor. - Și ce mi-ai adus de acolo? - Un tanc cu telecomandă, uite... - Tati, da' niște umor de ce nu mi-ai adus? n-ai găsit? Mihăiță: - Tati, care sunt elveții? - În sera asta nu joaca Elveția, și corect se spune - elvețienii... - Tati, dar când mai joacă elvețienii? - Nu știu, în altă seară. - Dar aia în roșu nu sunt elveții? - Nu, sunt ganezii. - Tati, dar uite unul în galben, de ce e în galben? - Ãla e portarul. - ..... - Gooool, tatiii, goool. A intrat mingea în poartă. - Așa e, pitic. Au marcat germanii. - Tati, dar de ce se bat? - Nu se bat, se bucură, se îmbrățișează că au dat gol. - Tati, e ca la noi la grădiniță, când se îmbrâncesc copiii. - ... - Tati, dar nenea ăla cu haină de ce e nefericit? De ce nu se bucură? - Ãla e antrenorul echipei care a primit gol și îi pare rău că ia bătaie. - Dar cine îl bate?! - .... - Tati, de ce a pus poștașul mâna pe minge? - Unde vezi tu poștaș măi, piticule? - Ãla în galben. - Ãla e portarul, nu poștașul, piticanie. - Mihăiță, hai în casă, începe ploaia... - Ba nu începe. - Tu nu vezi ce nor e? - Tati, da' eu aud că nu se aude niciun tunet... - Uneori plouă și fără să tune. - Tati, da' cum apare tunetul? - Când se ciocnesc doi nori. - Tati, da' norii au motor? - Nu au, îi plimbă vântul. - Tati, da' vântul are motor? - Nu are motor, sunt curenți de aer care se plimbă. - Tati, vântul nu se vede, nu? - Nu. - Dar se aude? - Se aude, da. - Tati, vântul nu e ca noaptea. - Cum adică, piticule? - Noaptea nu se aude, da' se vede... Mihăiță: - Tăticuțu, uite, lebedele acelea au forma cifrei 2. - Da, pitic. - Da' de ce au forma cifrei 2? de ce nu au forma cifrei 4? - ... - Tătic, uite niște lebede mici.. - Nu sunt lebede, sunt pescăruși. - Tati, de ce se numesc pescăruși? - Pentru că pescuiesc. - Cum să pescuiască? Doar nu au undiță... Mihăiță: - Tăticu, uite un vaporaș portocaliu. - Nu e vaporaș, e geamandura. Ne arată unde este apa adâncă. - Tăticuțu, uite un val uriaș, să mă ții bine, - Te țin, piticule, dar ce ai în mână, că mă zgârii pe umăr? - O piatră magică. Sspocuuuus-spocus! - O piatră magică? Și unde ai găsit-o? - Pe plajă. Sspocuuus-spocus! - Nu se zice spocus-spocus. Se spune hocus-pocus. - Tati, se spune cum vreau eu. .... - Piticule, hai afară din apă că ai înghețat. - Ba nu, stăm mult, mult. - Păi, ieri mă rugam de tine sa intri în apă și azi nu te mai pot scoate. De ce n-ai vrut să intri în apă ieri? - Tati, ieri nu aveam piatra magică. Ssspocuuus -spocus! ..... - Tăticuțu, ne plimbăm și noi cu geamantanul? - Care geamantan, guriță? - Ãla portocaliu. - Aia e geamandura, piticanie... Mihăiță: - Tăticuțu, toți oamenii au inimă? - Da, pitic, toți oamenii. - Tati, da' inima cum este? - Este ca o pompă, pompează sângele prin corp. - Da ' cum merge sângele prin corp? - Uite, prin vasele astea de sânge, vezi? - Tati, sunt ca niște furtunașe, nu? - Da, așa este. - Tăticuțu, da' oamenii pot trăi fără inimă? - Nu, guriță, nu pot. - Tati, da' hoții pot să ne fure inima? - Cum să ne fure inima, piticule? - Să intre în burtă și să ne fure inima... - Nu, nu pot să ne fure inima. - Tăticu, dar eu am văzut pe cineva care trăiește fără inimă. - Unde ai văzut tu, piticule, asta? - La televizor. Era o tanti care cânta că un nene i-a furat inima. Și tanti aia trăia. Mihăiță: - Tăticuțu, te rog să-mi cumperi o gogoașă când ajungem la piață. - Îți cumpăr, piticule. .... - Tati, uite, este inchis la gogoșerie. De ce este închis? - Da, guriță, e inchis. Este duminică astăzi și cred că de-asta e închis. - Tati, dar când deschide? - Probabil că luni dimineață. .... - Tatiiii, uite o gogoșerie deschisă. Ia-mi o gogoașă, te rog. - Da, piticule. Hai să cumpărăm. - Tăticuțu, dar la gogoșeria asta cum de este deschis? La gogoșeria asta nu este duminică? Este luni? Mihăiță: - Tati, ce mititel și drăgălaș este... - Este, măi piticule, nu-i așa? - Tăticuțu, și când îl luăm acasă? - Peste câteva zile, când ne dă voie domnul doctor. - Tati, dar uite că mai sunt și alții. De ce l-am ales pe acesta? .... Mihăiță: - Tăticuțu, unde-i părul lu' pufoșenia asta mică? - I-a căzut, guriță, așa-i la bebeluși, dar o să-i crească altul. - Tati, și ție o să-ți crească?... Mihăiță: - Tati, sufletul omului se află aici, în inimă? - Da, măi piticule. - Tati, da' ce culoare are sufletul? - Nu știu, nimeni nu știe ce culoare are. - Tati, eu cred că are culoarea roz. - Păi, de ce crezi tu asta, măi pitic? - Pentru că eu am văzut numai inimioare roz...