Dezvăluire

Cu filmul, nu știu de-ai dreptate,
O fi, probabil, chiar trucat,
Catrenul, însă, din păcate,
E-aproape sigur... plagiat.

Glumind mai departe (nu mai spun \"lăsând gluma la o parte\", mi-am însușit o observație corectă), las pe Vali Slavu, sau pe altcineva să comenteze prozodia, chiar nu pot acum.
În altă ordine de idei, eu cred că într-o situație ca aceasta, în care poanta respectivă circulă (am văzut-o astăzi de dimineață chiar pe ecranul televizorului), ar fi foarte bine ca la subtitlu să se precizeze ceva de genul \"după o poantă anonimă citită pe internet\", sau \"după o poantă auzită la Antena 3).
Oricum, să recunoaștem, poanta este grozavă și trebuie să-i mulțumim lui Florin că a versificat-o!
Cu toată prietenia, bucuros de reîntâlnire,
Cornel

„Filmul în care, la tribună,
Un candidat s-a bucurat,
După o analiză bună
S-a stabilit că e trucat”
(Florin Rotaru)

Privesc contrariată
Această epigramă
Și bine bag de seamă
Că e și ea trucată.

„las pe Vali Slavu, sau pe altcineva să comenteze prozodia”
(Rodean Ștefan-Cornel)

Mi-a trecut prin cap, dar crede-mă că nu pot. Nu știu de unde să încep și unde să termin. În plus, nu cred că am suficientă cerneală roșie în stilou…

:)

s-o lasi mai moale cu plagiatul, chiar în glumă, cum spui. Versificarea unui banc sau a unei poante e departe de a fi plagiat.Îți pot da zeci de exemple. În ceea ce privește prozodia, știu că versurile 1 și 3 au deficiențe de ritm. Dar dacă toată lumea ar scrie perfect, ce ar mai mânca teoreticienii?

Filmu-n care, la tribună,
Cineva s-a bucurat,
Dup-o analiză bună,
S-ar părea că e trucat!

un candidat s-a bucurat
că e filmat
și a dansat,
altul s-a cam întristat,
în schimb și-a dat
cu palma peste cap
cînd a aflat...
că marja de eroare e un fleac
demn de respectat!