1. Ruga unui român pragmatic
Doame, Tu, ce-mparți dreptate
Și iubire ne arăți,
Fă-mă om cu greutate
Ca să nu am greutăți
2. Ruga unui român pentru soacra sa
Doamne sfinte, te-aș ruga
Să
A fost odată, mai demult, când țara
Nu o lovise încă aviara
Nici cinci-en-unu, zika, varicela,
O gâscă pisăloagă, zisă Bela.
Se povestea de mândra zburătoare
Că nu ar fi așa, ca orișicare,
Și
cât țuică mai avem pe masă
și cât nu-i goală cana mea
iubito, hai, nu fi nervoasă
ci tandră ca o bidinea
știu că-ți e greu fără lumină
dar tu să râzi, deși-i urât,
și să glumești, chiar de
Reflexii filozofice
Descartes soției declara
Că se-ndoia și cugeta;
Ea-l aproba cu ochii triști:
-Te-ndoi și nici nu prea reziști
Inechitate
Mă plimb prin parcul cu castani
Gândind
Căldura asta infernală
Ne bagă rând pe rând în boală
Și să observ îmi e ușor
Efectul său devastator
Asupra frunzelor din pom,
Asupra capului, la om,
În special neprotejat,
Asupra nasului
Mi-a spus bunica într-o noapte,
Pe când eram copil, că dacă
Mi-e poftă de-un pahar cu lapte
Nu-i necesar să-mi iau o vacă.
De sfatul ei eram flămând
Și cum stăteam noi amândoi,
Mi-a povestit
Un ultim pumn pe ceafă mi-a proptit
Și-un dos de palmă-n treacăt peste buze
Când m-a găsit pe tine tolănit;
N-a vrut s-asculte ale mele scuze.
Este târziu și-n drum mă perpelesc
Privind ca un
Vezi cum trece vremea,
Și tu, tot departe,
Îmi trăzni prin minte
Să-ți trimit o carte.
Că te-ai supărat,
N-ai mai dat prin sat,
Și de când te-ai dus
Multe s-or schimbat.
A venit cu
Pești
Nativ în pești, el a crezut
C-o să iubească o sirenă
Dar vremea iată, a trecut
Și-a eșuat lâng-o balenă
Berbec
Pe Miorița lui bălaie
El a iubit-o de cârlan
Dar ea, cu mintea sa de
Revelionul…
…soțului chefliu
În zori, îmbujorat ca Moș Crăciun,
Îi povestea soției… plugușorul;
Băteau nebuni toți câinii din cătun
Când soața lui bătea cu sucitorul.
…poetului
Toamna asta prelungită
Ne afectează din plin,
Unii facem laringită
Alții suferim de spleen.
Nenea Jupp de-o vreme-ncoace
S-a vârât în ascunziș,
Precum știuca cea rapace
Ne pândește din
ce-i pasă lămpii
că s-a scumpit gazul
ce-i pasă cepei
că eu prefer prazul
ce-i pasă găinii
de cocoșul din oală
ce-i pasă sobei
de-ncălzirea globală
ce-ți pasă ție
ce simt eu,
Văzând că în toamna asta se poartă parodia, și cum de o vreme nu prea l-am mai atins pe maestrul Calimero, m-am hotărât să fac încercarea următoare:
poezia parodiată:
Ea
de Laurențiu Orășanu
Privesc în depărtare
la soarele în ceață,
o fi de la mâncare
ori am în ochi
albeață?
Aș vrea să fiu o știucă
halind scoica ta vie
departe de rechinii
cinând în
agonie
Îi simt pândind