Pro-verb

ea a fost proastă că te-a luat,
și amândoi ați fost, că-ați stat
și de ce să mai pleci, Florine,
cu-atât noroc, vă merge bine!!!

Măi licuriciule, ai vrea
Să-ți spun acum totul din casă
Și mă întreb de nu cumva
Vei fi și tu cam... norocoasă

cu mine treaba e întortocheată
nu sunt deșteaptă, deci nici norocoasă
e bine să fii proastă câteodată!
să-ți facă un deștept treaba prin casă

Când, pe site, vãzu catrenu\'
Se gândea a sa consoartã;
Unde-am auzit refrenu\'
\"Râde hârb de oalã spartã\"!?

ai noroc cu-a ta nevasta
altfel mintea ta zurlie
ti-ar sopti cu-o voce casta
ca esti as... dar in prostie

Mintea mea chiar îmi șoptește
(Nu știu dacă vocea-i castă)
Să nu-mi iau, Doamne-ferește,
Din Caracal vreo nevastă

Nevastă-mea mi-a reproșat
Că proastă-a fost când m-a luat
Și-am înțeles atunci, pe loc,
Că prostul are mult noroc (Fl. Rotaru)

Citesc ce-ai scris și sunt uimit,
Nu înțeleg deloc-deloc
De ce ne spui pe-un ton spășit
Că ai așa de mult noroc?!

nu trebuie sa fii necajit
te inteleg, inghiti amarul
si te caiesti ca n-ai primit
norocul ce-l sperai... cu carul

Că nu-nțelegi deloc, deloc
Eu nu mă mir, că nu e foc,
Dar mă crucesc: cum ai scăpat
Din carul cela răsturnat??!!

\'mi-ești dragă de mă scoți din minți
și-o recunosc în gura mare
și pentru mine reprezinți
steaua. De la carul mare

Atația norocoși dotați
Se răsturnară la șosea,
Fiindcă fost-au înjugați
La car...un bou și o belea!

punctele de suspensie pot fi plasate și ceva mai la coadă... :)))

eu încă nu m-am răsturnat,
așa să știi dumneata,
deși m-am mai înjugat
cu beleaua... altuia

iubiti confrati, va rog a recunoaste
ca multe a mai indurat el, caru\'
si-un nou pericol ne va paste,
de astazi il conduce... chiar rotaru

eu acuma ce să zic?
să-mi pun mintea cu matale?
parcă n-aș prea vrea să stric
bâta mea pe-un car cu oale

cu caldura, cu tot dragul
mintea vrea ca sa si-o puna
insa cum sa-i trecem pragul
cand el sta cu bata-n mana?

A rămas fără de lupă,
Biet\' Rotaru în Irak
Și-acum luptă cu o bâtă,
Cică asta-i tot un drac.

Citesc ce-mi scrie-un papuaș
Și cum nu prea pricep ce-a vrut
Mă întreb de carul buclucaș
N-o fi ajuns și peste Prut

Sã mã mai bag și eu în seamã
E cam riscant și voi da vamã.
Dar despre car numai de bine
Cã tot e-n paginã la tine!

moto:
\"La barza chioara ii face Dumnezeu cuib\"
(proverb popular)

desi-n casa-mi sa faci cuib
Tu puteai la barza chioara
m-ai imperechiat c-un harb
ce se poarta ca o fiara

\"Nevastă-mea mi-a reproșat
Că proastă-a fost când m-a luat
Și-am înțeles atunci, pe loc,
Că prostul are mult noroc\" - Florin Rotaru

Din ce ai spus, deși nu-i joc
de loto căsnicia, iată,
cu-al ei reproș, că ai noroc…
de o femeie luminată.

Citesc ce-mi scrie-un papuaș
Și cum nu prea pricep ce-a vrut
Mă întreb de carul buclucaș
N-o fi ajuns și peste Prut
(Florin Rotaru)
Firește, nu \'nțelegi ce-a vrut
Cel papuaș de peste Prut,
Dar ai noroc de muza ceea...
Că nu-i nici Anda, nici Andreea. :)

Ti-o spun acum oameni de bine
(Din experienta a doi \"fosti\")
Ca nu esti singurul, Florine,
Ce joaca intr-un film cu prosti.

Daniele, nene, lasă,
nu prea știu ce vrei să zici;
cum să lumineze-n casă
că doar n-o fi... licurici?

Sorine, zice lume-n sat,
(să aflu chiar mi-a fost ușor)
nevasta-ta, când te-a luat,
a prins pe Domnul de picior

De ce pui paie peste foc
Te necajesti si nu e bine,
Recunoscu, fu prosta foc
Insa fu proasta dupa tine.

nea Ioane, nu-ți ascund
gândurile ce mă ard:
Andreea s-a dat la fund(!),
Anda-i cu oiștea-n gard...

De ce pui paie peste foc
Te necajesti si nu e bine,
Recunoscu, fu prosta foc!
Insa fu proasta dupa tine.

adevăru-adevărat,
cine știe poa\' să spună,
e, atunci când m-a luat,
nu fu proastă ci nebună

Te uiți Florine peste gard
Și, văd, privirile îți ard,
Cu muzele nu prea te-mpaci
...De fund, mai bine-ar fi să taci!

“nea Ioane, nu-ți ascund
gândurile ce mă ard:
Andreea s-a dat la fund(!),
Anda-i cu oiștea-n gard”...
“Muze fără noroc.”.. de Florin Rotaru

„Cu muzele nu prea te-mpaci
...De fund, mai bine-ar fi să taci”!
“Situație delicată” de Ion Diviza

* * *
La muza cu fund frumos
Vin poeții cu renume,
Înveșnicind al ei dos
În epigrame… și glume.

\"nu-ți ascund
gândurile ce mă ard:\" (Florin Rotaru)

Intreb și eu, nu spun nimic,
Pentru cã tot m-ai pus în gard(ã):
Când ești netot cu capul mic
Ce naiba poate sã te ardã?!

Anduța te repezi la mine
ca Attila cu-ale lui hoarde
dar te oftici fi\'ndcă pe tine
nici soarele nu te mai arde

Nu discut asta cu tine
Este subiect tabu\'.
Dar sã știi, dragã Florine,
Ca soarele îmi ești și tu!

Anda-mi gâdilă... ceva,
Că așa este femeia
Dar citii pe undeva
Că mai tare arde... Peia

Nu prea eram, bronzatã, ieri...
Iar, azi, îmi spui cã sunt prea arsã
Ori ești în panã de condei
Ori ți-a intrat Peia în casã!

\"Anda-mi gâdilă... ceva,
Că așa este femeia
Dar citii pe undeva
Că mai tare arde... Peia\" (Florin Rotaru)

1. Ard, desigur, nu-i de joacă,
Bronzul place mult la fete,
Ce să-ți fac, Florine, dacă
Nu ai ultra... violete?

2. Auzii, la un festin,
Vorba asta decoltată:
Că Forica lui Florin
A rămas nedeflorată!

Peia are, am aflat,
Bustul ca în bronz sculptat
Dar și-n jos de brâu e tare
(Ca ceara ce stă în soare)

Cu Floarea cea nedeflorată
Ai înflorit-o înc-o dată
Si mă întreb de nu cumva
Cel deflorat ești dumneata

\"Peia are, am aflat,
Bustul ca în bronz sculptat
Dar și-n jos de brâu e tare
(Ca ceara ce stă în soare)\" (Florin Rotaru)

Nu-nțeleg, vere, și basta,
Iată o problemă grea:
Din ce este ceara asta
Că-s topite după ea?!

\"Cu Floarea cea nedeflorată
Ai înflorit-o înc-o dată
Si mă întreb de nu cumva
Cel deflorat ești dumneata\" (Florin Rotaru)

Dragă, nu exagerez,
Ci spun franc, așa mi-i stilul:
Deflorez și deflorez
Că am ditamai pistilul!