***

m-ai dat gata, florinule, ghenerale! și eu care credeam că nu sunt parodiabil! hai, că ai dat lovitura! ești bun. poate, oleacă mai târziu, fac și eu o parodie a parodiei... și tot așa... punem de-o sindrofie pe cinste! cu o țuică de pripas. aferim!

Cât încă am un glonț pe țavă
Și o scânteie mică-n flintă,
Iubito, doar un bob zăbavă,
Și voi ochi de-a dreptu-n țintă;

Eu știu că-i greu să stai cuminte
Și tandră ca o păsărică
Până când glonțul cel fierbine
Va penetra prin ținta mică...

Dar dac-o fi să nu se poată
Și glonțul să nu plece-n gol,
Smulge-mi tu pușca blestemată
Și-mpușcă-mă cu ea. Parol!

Atat poezia originala pe care nu o citisem cat si parodia lui Florin sunt atat de bune ca ar merita fiecare o steluta.
Parodia lui Florin persifleaza originalul cu un umor plin de respect care este reteta unei parodi reusite

cât încă ești aici cu mine
și cât el bântuie departe
mărturisesc, dragă Florine,
că eu sunt fericită foarte

știu că-ți e greu și-i nefiresc,
însă nici eu n-am nici o vină
și nici nu știu cum mai glumesc
acum, când fac penicilină

că mi-a adus ciuperca asta
de unde dracu, nu pot spune,
dar nu mă supăr neam și basta
c-așa-i el, mai poet. Pe bune.

mulțumesc pentru cuvintele apreciative. Înseamnă mult, să știi...
A fost o joacă la minut, pe versurile unui autor pe care îl respect, fără pretenția de a mă ridica la nivelul originalului, cu speranța că ne vom amuza un pic.
Sănătate!

Primii, iubito, ce surpriză!
De la un tip: Florin, o carte
În care-mi spune că ai viză,
În landul lui de hăt-departe,

Și că te simți ca-n rai la el,
Deși te-nțepi cu-n vraf de doze,
Iar candidul de Florinel
Te bănuie de candidoze,

L-ai tras în piept, fată deșteaptă,
Și, dintr-un foc, l-ai făcut terci,
Și-acuma cred c-abia așteaptă
Ca să cultive la ciuperci...




Și îți ucizi cu-n pumn de doze


Nu de la mine, cum îi spui,
Și dacă el nu prinde jocul
Și te-a primit, ia dă-i și lui,

Și dacă poți, o super-doză
Din aia,
El - candid, tu - o candidoză,
Deci o pereche șic. Rezon!

Oh, am uitat să-ți spun Florine
Că ce-ai văzut tu, ca dublură,
Pe la subsol, nu sunt aldine,
Ci sunt ciuperci de pe centură...

Cît încă scena mai există
Și cît aceasta-i scena mea,
Iubito, tu ești o artistă,
(Pe) acte joci ce viața-mi (ia).

Eu știu că-i greu ca primadonă
Iar cîteodată-i ca o roată
Acum ești o des...demonă
Ca mîine doar vulcanizată...

Te văd cum te rotești pe scenă
Pe la „Fierbinți”... eu doar sufleor,
Rotaru este-n rol hienă
Cînd Peia joacă prim tenor.


Drag FLORR!

Eu știu că-i greu ca primadonă
Iar cîteodată-i ca o roată
Acuma ești o des...demonă
Ca mîine doar vulcanizată...

Cât încă, iată,-n vogă ești,
Iubito, des...demonizată,
Precum o roată te rotești,
Sedusă – nevulcanizată!

Eu știu că-i greu să rabzi canonul
Și să nu-ți ieși cumva din minți
Când vezi că nu ești pe frontonul
Cu „subiectele fierbinți”,

La fel, și pentru el e-un chin
Și-și spune of-ul pe la toți,
Of, dragul nostru Constantin,
Vulcanizeaz-o tu, de poți...

ți-aș face, nene,-acuma jocul
că mi-ai răspuns frumos, în scris,
dar mă pălește-n cap amocul
când jos citesc: „Drag FLORR”. Am zis.

cât încă am aci rachie
și cât nu este botezată,
iubito, haide de te-mbie
și mai cinstește-te odată!

eu știu că-i greu să dai de dușcă
această strașnică arsură
și,-apoi, precum o dambilușcă
să ți se limbe plimba-n gură...

dar dac-o să-ți apar ‘nainte
în singur exemplar: Juan Don,
mai ia un țoi, cu gust fierbinte
s-apară și Florin. Rezon!

cât încă mă îmbii cu foc
și cât răchia e gustoasă
Ioane, hai să dăm noroc
dar ‘mi-e c-o să te bag sub masă

eu știu că-i greu la vârsta ta
și uneori uiți cum te cheamă
însă, te rog, nu dispera,
de râd, să nu mă bagi în seamă

iar dacă țuica te-o da gata,
că ție-ți trebuie puțin,
se va distra nițel și fata
c-așa e viața. Cu Florin.

cât încă sânge am vine
și-aleargă falnic, alelei!
eu nu te-aș sfătui, Florine
să bei cu mine jin de zei...

se poate-un țoi de țuică, dar,
de-a valma să mă pună jos,
dar, dragule, pârâu de har
eu pot să beau, să beau vârtos

și nici măcar nu m-oi clinti,
iar tu te-oi legăna avan
când fata-n brațe m-o strivi...
c-așa e viața. cu Ioan!

Io am ras.

Nu stiu altii cum sunt, nu stiu ce trea sa vad la textul asta, in afara de pricepere si..ras.

La masa lor te-ai invitat
Ca să bei un deț de țuică,
Dacă ei spun că ești beat
Mergi Florine și te culcă!

,,ți-aș face, nene,-acuma jocul
că mi-ai răspuns frumos, în scris,
dar mă pălește-n cap amocul
când jos citesc: „Drag FLORR”. Am zis.``

Dupa multe țuici băute
Cu paharul sau c-un țoi
Ați uitat de cele sfinte
DeFlorrânadu-vă-ntre voi

Dana, mă bucur că ai râs. Asta era și ideea. Uneori ne iese, alteori nu...
Aline, nu te lăsa înșelat: pezevenghii ăștia ar vrea să mă trimită la dormitor să le rămână țuica lor. Na, că-mi ieșiră și două versuri...
Lory, fată, tu ai căpătat niște apucături tare ciudate de când te joci pe aici cu nea Genuneanu. Auzi unde o duce capul...
Mulțumiri pentru vizită și, mai ales, lui nenea Peia pentru susținere de ison.

mai era un comm la off-topc. Ãla cu deochiu\'.
Bogdane, n-am prea priceput. Probabil că nici editorul care ți-a băgat comm-ul la off. Eu aș fi de părere că la parodii și la epigrame nu se prea pretează regula asta cu off-topic. Aici, de regulă, se pornește de la ceva și se ajunge, inevitabil, în bălării. Cred că până la urmă și asta face parte din farmec.
Sănătate și ție.

Florine, revin cu lamuriri suplimentare la comentariul meu anterior-deFLORRare:
\"La masa lor te-ai invitat
Ca să bei un deț de țuică,
Dacă ei spun că ești beat
Mergi Florine și te culcă\"
Catrenul ii era adresat celuilalt Florin, pentru ca s-a bagat in disputa spumoasa dintre tine si Ioan Peia. Ce naiba, fii mai atent cu cine stai la masa!