Florin Hălălău

La sediul Ministerului Integrării Europene a avut loc în data de 21 mai 2004 festivitatea de premiere a cîștigătorilor concursului de creație pe teme europene, organizat cu prilejul Zilei Europei.

e loc pentru toți în vagonul de marfă ne vor înghesui în vreun fel masele largi populare ca să nu rămînă nimeni afară geniu sau scrib groapa comună a uitării ne va cuprinde pe toți

Discretă (ca personajele din planul doi al unei fotografii) (probabil unul dintre ele este chiar el) ascunsă din timiditate de strigătele mulțimii prăvălia de cărți după chipul și asemănarea

Resturi de gînduri nemestecate, Amintiri rămase de-aseară, Lucruri neînțelese încă Sînt aruncate vraiște Prin toate colțurile sufletului meu. Vino, E nevoie de o mînă de femeie Aici.

dăruind nedăruibilul dreptul la ultima țigară de-o pildă durerea facerii dorința darul ca bumerang

Eugen Ionescu își face serviciul militar. Aflînd că i-a apărut o carte (este vorba de „Nu”), plutonierul major îl felicită și dă ordin sergentului să-l învoiască 24 de ore. Sergentul care auzise ceva

priveam spectacolul din mezelărie de pe margine țintuit se recitau poeme de la berlin fasanenstraße 23 fragmente de roman despre tineri și riduri ea se plimba grațioasă printre rafturi dădea

nu încercați să înțelegeți ceva din ceea ce scriu nici măcar eu așa-zisul autor nu-mi înțeleg scrisul comunic cu mine doar prin semne

Þipătul, biletul de intrare în lume rămăsese în urmă, scris cu zîmbetul pe buze tîrgul dintîi, somnul inconștient al acceptării.

Îi simți respirația în ceafă, sacadată ca rîsul metalic al bufniței. N-ai fost tu de data asta, Mai trage o carte.

Restul zilei căzut într-un colț ca o plată a nopții așteptate, puținătatea ținînd în palme caietul-oglindă și singur de poeme.

citește și dă mai departe cum ai arunca o privire pe fereastra compartimentului poezia dăunează grav sănătății are prea multe E-uri și alte vocale cîntate n-o lăsați la îndemîna copiilor s-ar

Sus, la ultimul etaj pămîntesc o privire ca un vitraliu (sau ca hubloul unei nave cerești neștiute), sfînt travestit străbătînd aleile parcului ca o răscolire perpetuă a retinei.

rafală de vînt și praful de pe tobă s-a dus dracului

Pata de lumină se lățea soarele făcuse de două ori înconjurul străzii (de legea lui Copernic parcă nici n-auzise) se învîrtea nebunește reflectat în ochii ei ca pata de ulei răspîndind

așteptarea cînd sîngele fierbe literele stau să strige sub pielea foii albe spovedania clipei trăite între coperți ca între ziduri

la capătul cuvintelor poezia țîșnea ca o dragoste violentă lichidul amniotic ca biciul peste pămîntul înghețat stropea pereții fierbinte și proaspătă usturătoare poezia cu dinți de lapte

aventura textului ca atunci cînd aluneci pe gheața nesigură a proiectului alunecarea în sine călătorie și destinație deopotrivă