Eugen Ionescu în armată

Eugen Ionescu își face serviciul militar. Aflînd că i-a apărut o carte (este vorba de „Nu”), plutonierul major îl felicită și dă ordin sergentului să-l învoiască 24 de ore. Sergentul care auzise ceva apropo de o carte și care nu înțelegea precis despre ce era vorba, îl ia pe Eugen de o parte și începe următorul dialog: - Mă! Da ce-i cu cartea aia? Ești tipograf? - Nu. Am scris o carte, adică am scris ce e înăuntrul cărții. - Aha! Da, da, da... ce scrii pe acolo? Eugen, foarte serios: - Fac o critică a criticii. - Ha! ha! ha! - Scriu despre sensul tragic al existenței. - Ha! ha! ha! ha! Sergentul rîdea de se prăpădea. După un timp – calmîndu-se și lămurindu-se – el îl bătu amicalmente pe umeri pe Eugen și cu tonul omului pe deplin edificat i se adresă: - Mă, dar tîmpit ești, mă! Viața românească nr. 3-4/1995 Fragment preluat de Arșavir Acterian din jurnalul surorii sale Jeni Acterian (1931-1935)