Pată în soare

Nu am cuvinte! Nu te supara: dar chiar nu le gasesc, de admiratie! In loc sa ma gandesc la poezie acum, nu stiu de ce mi-am amintit de o prietena a mea, care venea si ma smulgea de la cimputer, ma scotea la soare, incerca sa ma faca si pe mine \"pata de soare\"? :)
A fost un deliciu, poezia, multumesc...

Evident, in loc de \"cimputer\", va rog sa cititi \"computer\"...
M-am emotionat, Florine, cred ca mi-ai trezit o nostalgie, spune-i, te rog, Dianei...

Era o vreme cînd, ajungîndu-mi eu mie însumi, gîndeam că scriu numai pentru mine. Nu-mi păsa de părerea celorlalți, mai ales că absolvind o facultate tehnică, nici nu aveam în anturaj oameni care să scrie. Cunoscîndu-vă pe voi cei de pe poezie.ro, mi-am dat însă seama cîtă nevoie aveam de cuvintele voastre de îmbărbătare sau de îndreptare. De aceea, îți mulțumesc ție, Silvia, ca reprezentantă de seamă a acestei comunități, pentru susținere, interes și încurajări.

stii ce am patit? am vrut sa citez versurile care mi-au adus in minte imaginile cele mai interesante si am constatat ca de fapt voiam sa citez mai toata poezia.
asa ca raman doar la o simpla fraza admirativa:
cata lumina aduna in ei ochii acestei fete...

numai bine,
Dana B.