florin bratu

între noi doi plopii se înălțau într-un fel anume ca un gest reflex ciudat parcă loviți cu ciocănelul în genunghi aproape lipsiți de sens ca niște cuvinte îngropate sub cărămizile potopului

cu fiece cuvânt o despărțire ah nume tu supremă posedare sălbatică brută despărțind aripile de trup trupul de inimă inima de cer când toate acestea-s un singur cuvânt

misterul prin urmare se conservă de transcendental în ulei franțuzesc francezi-s oricum niște idioți limba franceză rămâne inteligentă emile mi-ar plăcea să mă fac pierdut în mistica unei

tot stau și mă învârt în jurul cozii ăsteia la o țigară black stone de cireșe cam scumpă dar eu aș zice că merită fiecare bănuț câștigat sine qua non cu sudoarea frunții coada stă și se învârte

pe strada asta se poate muri decent sau cu ochii albaștri și creierii împrăștiați pe parbrizul unui peugeot 207 cu impecabila lui caroserie roșie ca pe orice stradă principală ce urmează să

parcă mai ieri îl întâlneam o dată pe săptămână și de vreo câteva ori pe an eu avea pe vremea aceea motocicletă și o melancolie ca un gât de lebădă alb ultima oară râdea ploua și eu spunea cu

2. ei vor veni și mă vor săruta pe gură ceva dulce mă învăluie ceva îmi ridică ușor firicelele de păr de pe întreg corpul apoi moleșeala aceasta de care mă las cuprins mai ales în zona sexului

doar timp atârnând de picior de rest aripi

apoi nu se mai putea face nimic doar luminile ce se aprindeau în oraș sau undeva mai adânc ca niște păsări cu ciocuri incandescente ori tristețea ta uneori ce începe să putrezească ce începe să

carnea ta se face scară, carnea mea idee eteree... aproape femeie - între mine și mine, între mine și tine, dumnezee. am să mă răstignesc pe coapsa ta, pe sânul tău, pe inima