florin bratu

he he, nebubu ala e singurul care spune adevarul, stii bine, motiv pentru care trebuie sa multumesc cuiva (stie el cine).
mutam entru cuvintele frumoase. abia astept sa le discutam :)

narcisa
drag de trecerile tale de fiecare data. multam de felicitari si de empatie.

tudor
apreciez sugestiile tale. poate la rutalitate achiesez, insa gratuitatea, hm ... cu gratuitatea e cu totul altceva. oare poezia nu e gratuitate in fata realitatii pana ajunge sa o substituie complet?

tarziu descoperii locul asta. place. e plin totusi de un ermetism abordabil doar unei elite, mai ales daca dublezi oricum ermeticul de factura religiioasa de o perspectiva poetice. o sa citesc mai mult si o sa inteleg sper mai bine. acum o analiza interpretativa ar fi desueta, dupa declaratiile tale de mai, interesante la randu/le.
placut impresionat

e placut aici pe la tine lizush. o perspectiva comparativa interesanta. poate ar fi trebuit sa prelungesti si in alte dimensiuni intuitia asta / sau poate eu ar trebui sa nu mai fiu rautacios cand vad la tine personale, mai ales ca imi place mult sa trec pe aici.
simplu, trist, real, franc, placut.

din cate stiu exista o forma de poezie mai scurta decat hai/ku. nu stiu regulile ei, dar ceea ce vad aici imi place.
ajungi insa la o esentializare (nu doar aici, aici decriptarii luandu/i locul un fel aprte de iluminare), care cere un efort hermeneutic teribil, motiv de felicitari, dar si de retineri.
sincer

ma intreb daca ai mimat aici pierderea sau ai vrut sa inversezi cumva geneza (el nu s/a nascut inca, desi ramane potentialitate in palme.)mi/a placut indeosebi fluenta strofei secunde, faptul ca incepi sa/ti construiesti o mitologie subiectiva (de data asta nu ai mai criptat cum ai facut/o in ultimile doua poezii, fapt mimetic, avand totusi o valoare estetica prin formele in care ai stiut sa redai idea).
ne citim.

ma steptam la un demers ca raspuns la manifestul futurist al lui marino cand ai amintit de bolidul acela de mare viteza (fuselajul unui autopmil de mare viteza e mai frumos ca victoria de la salamina - cam asa ceva zisese). m,a intreb daca persepectiva aceasta poate fi pastrata in acest poem de dragoste, de uitare.
mi/a placut, desi am chef de divagatii in fata cafelei.
o poveste atat de cotidiana si totusi cu accente atat de proprii. m/a impresionat indeosebi ultima strofa prin forta ei picturala (mi/a placut impartirea la numarul degetelor, omonim peste timp al tigarilor).

o grila de ineterpretare hegeliana, iar ideea mi/a venit fara a citi continutul textului, doar citind titlul. nu si nu inseamna dubla negatie, o tentativa care mi/a dat si mie batai de cap intr/o incercare de a aplica logicile aristotelica si a tertului exclus pe limbaj. nu si nu, ca dubla negatie este sau poate fi chiar negarea negatiei, deci adevarul.
se ia prin urmare textul cu negatiile sale si se metamorfozeaza in adevarurile opuse, o negare mimetica (si prin asta obiectivizata cu precizie matematica, cum ii sade bine poetului de la corifei poeziei secolului XX incoace) in spatele careia se ascund afirmatiile.
cum m/am intins destul, ma voi margini sa subliniez subtilitatea jocului de cuvinte final, riscand sa spun ca propune asocierile semantice cele mai ineteresante, in jurul mesei (tacerii, a cinei cea de taina etc) si al inimii.

corneliu
frumoase trecerile tale (stiu ca prima oara pe la mine, insa ne/am mai intalnit prin alte pagini). imi place sorescu, din pacate nu am decat \"ceramica\", iar poezia numita de tine nu/mi este cunoscuta. extrem de lucid cum te stiu prin comentarii si extrem de pertinent, deci multam.

maria
incepuse sa/mi fie dor si de trecerile/ti. mai ales ca observ o profetizare a comentariilor tale. de altfel, fara nici o gluma, exista o legatura inca ocultata intre poet si profet (idee ce din pacate nu/mi apartine, a zis/o mallarme inaintea/mi).cunosc foarte bine si latura feminina din mine (sunt fecioara doar) si probabil asa am reusit efectul :)

un ermetism care ține cred mai degrabă de fluență poetică.
mie îmi pare că descrierea femei este făcută cumva din perspectiva lui, desigur cu păstrarea obiectivității inerente post-modernului.
titlul l-aș pune în legătură cu dubla flacără a la Octavio Paz - the other side devine flacăra secundă, departajare între dragoste și erotism. strofa a doua ca și ultima o regăsesc în interpretările trubadurești ale iubirii platoniciene, cu accentul pe transcendență în chiar nisipul în care se întoarce.
și totuși poezia lasă o vagă tristețe ca impresie prin ceea ce intuiești în inima autorului, dragostea îmi pare aici ascunsă într-un bloc rece de piatră, care doar o dezvăluie prin transparență, niciodată lăsând-o palpabilului.
evident când voi reciti mâine voi amenda tezele de mai sus. :)

am citit ceea ce a postat maestrul pe care eu l/am copiat aici (sper ca nu te deranjeaza ca iti spun asa). imi pare rau, maestre, dar perspectiva e total diferita (in alta ordine de idei mi/a placut poezia ta, pe care acum o citesc prima oara).
cuvinte goale, maestre visezi. mai pune mana pe poezia moderna (ca pana la post/modern mai ai) si vezi si tu cum e cu simtirea. cei mai mari poeti moderni au fost niste mari nesimtiti. mallarme, eluard, breton, rimbaud, iar cel mai mare nesimtit a fost valery si elliot. ai dracu porci poetii astia (cu premiile nobel cu tot pe care le/or fi luat)

vladimir
da, cred ca ar fi trebuit sa vorbim mai mult atunci la Iasi.
multam de luminoasa/ti trecere si de intelegerea cuvintelor. ekpirosis e noul inceput dupa potop, NU?

maria
multumesc si pentru intuitia artei poetice si pentru campul magnetic mai ales.

hose
e parerea ta pe care o apreciez atat cat e. iti sugerez sa citesti mai putin norul din pantaloni (mai ales ca a sfarsit prost) si sa mai treci si prin esenin. experimentalul e si o forma de evaziune pe premisa incapacitatii coerentei. succes si tie

emile
imi place ca mi/ai aratat si unde am gresit. sunt de acord cu tine in privinta reformularii strodei trei, nu insa cu renuntarea la ea, ptr ca are rolul ei. acolo nu e totusi greseala de scrire \"antonimul timpului e poezia, al secundei litera, al minutului cuvantul\" imi asum exprimarea incalcita

ruxandra
multam de trecere. da ai surprins ceea ce vroiam sa sugerez la nivelul conotatiei.ideile ca ideile, despre expresivitate am eu insusi retineri (incoerent sau nu, hose mai atinge cateva puncte nevralgice). si da, semantica e inversata dinspre semnificant spre semnificat.

alina
simpatica perspectiva si foarte adevarata. nu am creyut niciodata in existenta lui Stefan cel Mare bunaoara. arderea insa e un truc, vrand sa spuna ca lucrul nu este reprezentat corect de cuvantul alaturat lui.

nuta
de fiecare data te primesc cu drag prin paginile mele. si de fiecare data pot invata de la tine cate ceva. multam

dar nu pot sa nu las semn dupa satisfactia care mi-a lasat-o textul. extrem de savuroasă cronica aceasta a ta și în ciuda lungimii nu nu te lasă deloc să respiri.
si zici ca martian ars rau, ha :)))

data trecuta (si sa nu fi facut o gafa legata si de subtitlul tau). in fapt, am scris asa doar ptr ca mi/a placut de asa maniera incat sa vreau mai mult.
aici imi pari mai aproape de idee, usor paunesciana prin acel \"definitiv\", prin anonimatul primei strofe si prin fluenta versului si a rimei (acesata ultima asemanare e insa una apreciativa), niciodata fortata. desi clasica in exprimare, imi e greu sa nu remarc epitetul nou totusi folosit in multe randuri si alternarea ingenioasa a mai multor planurilor. in ciuda unor cuvinte mai rar atasabile poeziei, ele se imbina natural cu idee si cu exprimarea poetului, ceea ce place.
inru evolutie
cu sinceritate

cu intarziere, insa ai sa ma ierti ptr ca am luat un examen. azi il dau pe al doilea si saptamana viitoare pot haladui mai mult pe aici.
carevasazica, cu intarziere multam

mi/a amintit de o poezie draga a lui borges \"pasilor de pe aceasta strada/li se aue ecoul pe alta strada// reala e doar ceata\". a nu se intelege ca asocierea merge mai departe de mintea mea la ora asta, insa cele doua imi par omonime senzitiv. imagini si multe inimi, si acea intuitie finala splendida.

o criptare de fiecare data in versuri cu iz de dincolo, renuntand mimat la orice fel de senimentalisme, insa nu neparat in numle analizei, ci pentru o criptare ce deschide interpretari per se, fara a se renunta la implicitul obiectivizarii astfel.
frumoasa lovirea dintre prima strofa si restul poemei mi se mai pare remarcabila (fascinat cum sunt de depasirea stilului, a unei paradigme dominante).

daca eu sunt cel ce sunt inseamna ca/s cam emotionat. noroc cu o prietena care mi/a dat de stire ptr a putea multumi cum se cuvine. daca adresa mea de mail de aici ar putea avea ceva probleme si mai pot spune, face ceva o sa redau aici o adresa valida moxzal@yahoo.com. daca as putea avea acces la respectivul cotidian as fi recunoscator sa aflu cum (spre vasta/mi rusine nu stiu daca il regasesc la bucuresti)
nu prea stiu cum altfel pot reactiona decat prin redundante multumiri.

in graba ca altfel mai dau odata examenul de maine.:)

maria
mi/a placut bucuria cerului cand ploua. incantat de empatia ta de fiecare data si drag de trecere.

dana
multumesc ptr sperante. e o incercare care se pare ca are ceva sanse.

bogdan
ti/a placut chiar jocul de cuvinte. multanm si pentru atat. mie imi place si inocenta.

mihai
multam de impresii. intr/adevar detasarea ar trebui sa fie una dintre caracteristicile unei poezii. totusi voi incerca sa nu renunt la subiectivitate.

florin
ai dreptate. am facut/o deja. imi cer scuze, dar sunt de obicei cu capul in nori. din nefericire ptr mine nu e nici prima oara.

radmila
incantat de trecere. totusi analiza poate fi uneori mai sentimentala decat sentimentul insusi.

moni
uf. o sa caut mai mult grile de interpretare (sti tu pentru ce). despre datul peste inima ar trebui sa iasa o anti/ploaie cred.

narcisa
multam de gandul bun. de obicei gandurile bune ocupa cele mai mici spatii. ne mai vorbim

daniela
tu esti unul din autorii morali (acolo unde a fost bine, evident), avand in vedere commul tau de ieri.

iulian
mi-ai dat sah mat. nici prin cap nu-mi trecuse evident, dar daca recitesc este exact cum spui tu. incantat de trecere.
si ultim,a ora ar trebui sa fie ceva de genul logica semiotica (nu stiu sigur deoarece chiuleam la ultimile ore)

dana
am admirat la tine tocmai manifestarea aceea a exuberantei vietii. nu mi/a trecut deloc prin cap ca iei versul fara seriozitate (tocmai dihotomia asta am remarcat-o atunci inca), desi nu am fost coerent in sensul asta in ultimul comm probabil. motiv pentru care nu am ce ierta, cel mult multumi. drag de preajma in care stai si incerc sa nu fie prea lunga.

moni
poate trebuia sa scriu chiar asa cum ai pus tu (mi/a fost teama ca nu e evident). uf uf, eu ma descurc mai greu prin ermetismul de prin pagina ta, ceea ce nu inseamna ca nu place.