Poezie
Vârtejul lumii
1 min lectură·
Mediu
Aș vrea cu tine să durez o casă
În codrul de stejari, întunecat
Departe de urgia tumultoasă
Să ne-necăm în dulce-anonimat.
Iubirea să ne fie primitvă
Ca altor doi nebuni de la-nceput
Să fim o chestie definitivă
Un caz închis de nimeni priceput.
Dar viața ne aruncă în rocade
Și ziduri ne durează împotrivă
Asta se cade! asta nu se cade!
Sentința iată, e definitvă.
Ne mai rămân speranțele năuce
Și vise calde cu miros de floare
Le-om mai păstra de n-o să ne apuce
Vârtejul lumii oarbe de picioare.
022768
0

aici imi pari mai aproape de idee, usor paunesciana prin acel \"definitiv\", prin anonimatul primei strofe si prin fluenta versului si a rimei (acesata ultima asemanare e insa una apreciativa), niciodata fortata. desi clasica in exprimare, imi e greu sa nu remarc epitetul nou totusi folosit in multe randuri si alternarea ingenioasa a mai multor planurilor. in ciuda unor cuvinte mai rar atasabile poeziei, ele se imbina natural cu idee si cu exprimarea poetului, ceea ce place.
inru evolutie
cu sinceritate