nu și nu

Frumoasă îndîrjire a lucidității care nu admite să fie îmbrobodită. Constatare tristă și fermă a unei boli fără de leac:

Cancer al disperării din celulele iubirii

Și sfinții și îngerii hepatici îmi surîd ca și lunecoasa îndrăgostire. Și această somație finală amorsată de o impetuoasă și neprotocolară năzuință:

în văzul tuturor
voi ajunge să îți bat cu pumnul
în inimă

da, recunosc femeia fragila pusa in postura de a bate cu pumnul pe inima celui drag, spre resuscitare a iubirii sau poate doar pur si simplu spre resuscitare a lumii celor doi prin deschiderea portilor catre ceilalti.
mi-a placut indeosebi imaginea:
\"Îndrăgostire pe muchia fracției de săpun\"

cîteva observații:
- ideea nu e proastă, deși e cam cunoscută, dar pornesc de la premiza că e o trăire personală și atunci poate e ok
- cred că expresia \"celulele iubirii\" e cam comună
- \"convingerea intimă\" e cam pleonastic și quasiretoric
- \"Ne-am împărțit la prea multe manifestări
ale aceleasi comoții\" riscă să fie greu inteligibi și să frîneze curgerea textuli.

,părerea mea

o grila de ineterpretare hegeliana, iar ideea mi/a venit fara a citi continutul textului, doar citind titlul. nu si nu inseamna dubla negatie, o tentativa care mi/a dat si mie batai de cap intr/o incercare de a aplica logicile aristotelica si a tertului exclus pe limbaj. nu si nu, ca dubla negatie este sau poate fi chiar negarea negatiei, deci adevarul.
se ia prin urmare textul cu negatiile sale si se metamorfozeaza in adevarurile opuse, o negare mimetica (si prin asta obiectivizata cu precizie matematica, cum ii sade bine poetului de la corifei poeziei secolului XX incoace) in spatele careia se ascund afirmatiile.
cum m/am intins destul, ma voi margini sa subliniez subtilitatea jocului de cuvinte final, riscand sa spun ca propune asocierile semantice cele mai ineteresante, in jurul mesei (tacerii, a cinei cea de taina etc) si al inimii.

imagini ce-mi bat ca \"lacrimile\" lui Blaga in geam si impresionanta ca rar in ultima vreme ceva, cineva, cindva s......asa mai departe....o putere nebanuita in disputa cu Dumnezeu razbate din vers si conotative...impresionanta!

Se spune ca daca esti uituc genetic poti capata iertare. Asa o fi?
Sa te improspateze Lumina cu Lumină, Luminita!
An bun si implinit sa-ti fie!
Drag de tine!

m-am intors la poezia ta, si cred ca la prima citire nu avea poza...iar textul sub..mi-a placut...afara la mine aici fulgera groaznic, si versurile tale merg ....la suflet ,evident....si totusi plutesti pe undeva unde pare mai bine, mai ai puterea unui dialog.....pastreaza-l , poarta-l, pe curind, almalo

Versuri pe care le așez cu drag printre cele mai minunate pe care le-am citit... dacă poți să crezi că Dumnezeu stă într-un necunoscut și nevrednic ca mine, te rog să mă crezi, te-a mântuit pentru: \"deschizându-te poartă de rai
în văzul tuturor
voi ajunge să îți bat cu pumnul
în inimă\".