absență

ma intreb daca ai mimat aici pierderea sau ai vrut sa inversezi cumva geneza (el nu s/a nascut inca, desi ramane potentialitate in palme.)mi/a placut indeosebi fluenta strofei secunde, faptul ca incepi sa/ti construiesti o mitologie subiectiva (de data asta nu ai mai criptat cum ai facut/o in ultimile doua poezii, fapt mimetic, avand totusi o valoare estetica prin formele in care ai stiut sa redai idea).
ne citim.

Florin, rămân tăcută ca adam la întrebarea ta...:)îți spun însă că nici aflarea nu aș mima-o, darămite pierderea :)
Și da, voiam să mai și scriu așa cum simt ...necriptat. Nu bănuiam că e la fel de greu ca și simțirea.
Desigur că ne citim...:)
Și trecerea ta-mi rămâne mereu o liniște caldă.
Cu drag,
N.

las semn aici... dar chiar aici... :)))

și îmi voi duce ceasornicul la casa de nebuni

mai trec.

drag, DeSpOt.

Așteptam semnul tău aici...dar chiar aici:)))!
Mă bucură că ți-a plăcut nebunia ceasornicului meu! :)
Cu drag de trecerea ta însemnată :),
N.

eu îți sunt
tăcere printre cuvinte
zidită pe tălpi cu parfumul de tei
în vârful picioarelor să nu vezi
cum pășesc deznădăjduit
printre fricile tale nostalgic tristețe
nici chip nu mai am în oglindă
mi-au rămas doar umbrele
ploi romantice dintr-o vară trecută
așteptându-ți încă întoarcerea
eu totuși îți sunt
semn de trecere
pod peste ape pândind revenirea

Ama

foarte amuzant primul comentariu.
ceea ce as vrea sa-i spun eu autoarei este ca pe mine m-a zapacit cu persoana a doua singular si a doua plural care nu se imbina deloc potrivit in text.
ultima strofa este bunicica, are cateva elemente care se tot \'repeta traditional in poezia romaneasca\' dar este de factura buna; \"suflet\" \"piei de sarpe\" - constructiile care implica elementele astea sunt slabe, previzibile de la vers la vers.
ai putea reveni asupra textului incepand poate cu ultima strofa.

Ama, mai întâi de toate vreau să îți urez bun venit în pagina mea, mai ales că de la o vreme jinduiam versurile cu care am văzut că îți îmbogățeai comentariile:)
Mulțumesc pentru trecere, dar în special pentru intuiția ,,clopotului fără cântec\" și pentru sensibilitatea cu care ai îmbrăcat-o în vers.
Te aștept oricând vei dori.
Cu mare drag,
N.

Claudiu, îmi întind cuvintele să-ți iasă în întâmpinare și să-ți spună cât mă bucură trecerea ta și pentru că este prima dată când te oprești în pagina mea și pentru că apreciez cu adevărat scrierile tale.
Referitor la observațiile tale pot să îți spun că într-adevăr, strofa ultimă este distinctă, fiind finalul unei alte idei, însă până la urmă am considerat că se poate omogeniza cu primele două. Despre versurile care ,,te-au zăpăcit\", pot să îți spun că țin foarte mult la ele, fiind și eu la rându-mi ,,zăpăcită\" :) când le-am scris. Le-aș fi încadrat la ,,personale\", dar îmi displace profund ideea. Pare că m-aș ascunde în spatele unei pretinse emoții și ce ar trebui de fapt să fie poezia dacă nu asta și pentru ce aș mai posta dacă mă retrag în ,,personale\"...Așa că îți spun că îți apreciez părerea, dar că în continuare îmi iubesc primele două strofe :). O să mă gândesc și la o posibilă continuare a sfârșitului :).
Cât privește primul comentariu, Florin știe ce spune, a fost alături de mine de la început.Este o afirmație pe care o face în cunoștință de ,,fundament\".
Încă o dată, îți mulțumesc de trecere și de sugestii. Te mai aștept.
Cu drag,
N.

o absenta care doare pana la epuizare;

un text un cu imagini un pic ravasite si impinse la limita, dar destul de sensibil pentru a nu-l tulbura in cautarea linistii;

Mae, Mae...nu-ți voi mulțumi pentru trecerea ta, ar fi prea puțin. Îți voi spune doar cât mă bucură profunzimea înțelegerii tale. Acum sunt împăcată cu versurile mele, cel puțin :). Au transmis absența care, într-adevăr, ,,doare până la epuizare.\" Ai dreptate și cu forțarea limitelor, dar nu se putea altfel și tu știi asta, desigur.
Te aștept oricând vei dori.
Cu mult drag,
N.