Florin Andor

Ottilia Ardeleanu ... vă mulţumesc foarte mult pentru venirea aproape de textul acesta, vederea potrivită a nuanţelor care contează şi pentru cuvintele d-voastră cu energie plăcută, dintr-un timp dăruit mie. La bună citire / veghere.

George ... am trecut de câteva ori pe aici şi n-am găsit cuvinte. Şi mi s-a părut că nu mai e nimic de adăugat. Ca şi cum aş veni la un măr, cu un singur măr frumos, dar mi-e jenă să-l iau eu. Ca şi cum ar mai fi şi ceilalţi, care şi-ar dori să-l culeagă iar urmele degetelor mele ar schimba ceva pe etichetă. Şi l-am citit încet, ca pentru o intradermoreacţie (chiar m-am gândit o clipă, că va trebui să aştept 72 ore ca să văd o urmă/reacţie pe pielea mea; aici zâbesc, dar mă ştii). Dar n-a fost să fie aşa pentru că am simţit totul cum o iubire inoculată ieşind mai apoi prin toţi porii. Nu ştiu cum ai câştigat intimitatea celuilalt (ca să nu fugă de ac, sau inocularea s-a întâmplat prin presiune intradermică); rămână talentul tău. Ar putea fi şi o cheie ascunsă, aici. Şi mă refer la introducerea propriei destrămări în celălalt ca într-un final, când eşti eliberat prin toţi porii, să te regăseşti / reîntregeşti, ca iubire, în cea mai bună vibraţie a ta. Şi da, ar putea fi vindecare, protecţie, lipsa unei necesităţi (cum de a fi al meu, ceva ce definesc după ce simt), o cale anume care contează mai mult decât rezultatul, fără solemnităţi ori trasee cosmice. Mi-a plăcut mult. E doar una dintre vederi (mă iartă; în definitiv e tot un fel de rană). La bună citire / veghere.

Am ajuns aici atras de o energie anume, atras de un titlu parcă “stricat dinadins” (dar îi stă bine aşa), cât să arate ca un şarpe care îşi muşcă propria coadă (în mod natural vedeam acolo “te iubeşte şi pe tine cineva, fără sfârşit”). Şi nu ştiu dacă asta a fost intenţia celui pe care o lejeritate cu care scrie îl îngăduie, cu graţie. De aceea am parcurs textul, prima dată (apoi încă de două ori), alunecând uşor pe suprafaţa cuvintelor, ca pe un tobogan. Ai reuşit să spui adevăruri greu de spus şi care dor în profunzimea lor, adevăruri cu energie grea ce par mai uşoare când le spui tu, ca şi cum ai trata rănile la vedere, cu apă oxigenată. Poveştile cu mama pot fi mereu poveşti fără sfârşit. Pare că ţi-e uşor să scrii, când tu ai totul în tine şi cuvintele de asemenea, parcă bine numărate. Frazele par scrise dintr-o suflare (dintr-o respiraţie a ta), fără să aibă nevoie de şlefuire. Tu reaşezi, parcă, într-un os fracturat al timpului, toate segmentele acelui os cu o măiestrie care doare (mă iartă că aşa văd eu).Textul pare cumva un dialog real fără dialog, ca şi cum acelaşi timp continuă să existe în toţi ceilalţi iar tu poţi spune tot felul de lucruri contradictorii fără să poţi fi contrazis. Mi-au plăcut toate imaginile, imagini cum “a ieșit vremea la drumul mare / strânge birul cu delicatețe timp”, ”îmi ascund zâmbetul în colțul salonului dezinfectat zilnic / cu periuța și pasta”(mi-a adus aminte de armată), ”nu mai crede în lacrimile care sapă la picioarele crucilor”. Şi am văzut cum primul şi ultimul vers se întregesc. Îmi place felul în care scrii. La bună citire.

Bogdan Geană ... mă bucură mult că aţi rezonat cu textul de mai sus, că v-a adus aproape amintiri şi trăiri de odinioară. Şi da, eu am mizat şi pe varianta că o să fie cineva (unul sau mai mulţi) care o să vadă şi multe dintre "pistele false" (capcane_cum spuneţi d-voastră; de fapt le-am desenat tocmai pentru acea ispitire către imaginaţie şi retrăire intensă, pe care aţi sesizat-o foarte bine), cumva am imaginat textul ca o mână cu multe falange, delicate şi lungi, care să cheme uşor pe fiecare cititor în lumea sa. Iar în privinţa titlului aţi văzut bine (aici zâmbesc şi nu pentru că ar fi o satisfacţie a mea vis-a-vis de felul în care am vrut şi am încropit acest text din "laptele puţin şi fad al unei lumi prost alcătuite" ci pentru satisfacţia că nu v-aţi lăsat înşelat de aparenţe_în acea străduinţă către aflarea adevărului personal). Către lumea de dincolo de curcubeu (lumea imaginară) cred că tindem cu toţii atunci când apar tot felul de probleme şi încercări personale. Şi da, s-ar fi putut continua textul, cu alte multe cercuri legate, aşa cum bine aţi văzut. Vă mulţumesc frumos pentru venirea aproape şi pentru timpul dedicat unei "risipiri în oglindă". Ştiu cum ştiţi să citiţi orice fel de text, iar asta de foarte mulţi ani (aici zâmbesc pentru că aşa reuşesc, în felul meu desigur, "să văd ce sunteţi" sau ce mă lăsaţi să văd şi să mă bucur de asta). La bună citire/veghere.

Ottilia Ardeleanu ... da, e bine să nu uităm acele chemări din demult, cu veşminte şi parfum aparte. Mulţumesc frumos pentru venire aproape şi timp acordat, timp de suflet. La bună citire.

Florina Daniela Florea ... mereu am fost încântat (aici zâmbesc în colţul gurii, pe partea stângă) de felul în care ştii cum să faci o radiografie a unui text, să citeşti printre cuvinte cu o anume claritate, cum să urmăreşti firul tăcut al energiei cuvântului, cumva cu uşurinţă, cumva detaşată (părelnic) dar chiar din mijlocul ochiului, din centrul lentilei. Şi da, în privinţa semnificaţiei aparte! Mă bucură felul în care ai văzut (ce îmi doream să fie văzut, iar dacă ai văzut şi altfel din acel altfel eu învăţ acum, cu încântare), cum ai ştiut să cobori din minte în inimă cuvintele, pentru o cântărire cu folos. Ai prins în ochiurile unei oglinzi esenţialul, dar şi piesele de puzzle care au vibrat către tine prin energia lor (chiar şi greutatea unei anume energii). Îmi amintesc de tine (cu mult drag), dintr-un demult de turtă dulce şi simt că au trecut mulţi ani, în folosul tău! Îţi mulţumesc frumos pentru punctările tale, venirea aproape şi pentru ridicarea (pentru o clipă) în lumină a textului. La bună citire/veghere.

Ottilia Ardeleanu ... vă mulţumesc mult pentru cuvinte, pentru venirea aproape şi pentru gândurile d-voastră bune. O să mă gândesc la sugestia d-voastră, deşi n-am simţit niciodată o astfel de nevoie interioară. La bună citire/veghere( aici zâmbesc, de bine).

Adriana Baxan ... îţi mulţumesc frumos pentru timp acordat, pentru venire aproape şi pentru paşii tăi printre cuvintele mele închipuite, demult ... mă iartă pentru respiraţia dintr-un târziu fără vină ... la bună citire.

Ştefan Petrea ... vă mulţumesc frumos pentru o trecere!

Sergiu Burlescu … mă bucură mult felul în care “ştii să vezi şi poţi să vezi” cuvintele printre cuvinte şi bridele de energie care le susţin (aici zâmbesc, plăcut surprins) … am perceput textul de mai sus cum se simte vulnerabil, după radiografia ta, dar e cazul să-şi asume asta dacă doreşte să se simtă viu! … ai înfipt acele necesare în punctele potrivite, cât să poţi drena imaginea de ansamblu, imaginea ta despre (cu talentul tău) … mă bucură faptul că te fascinează cuvintele, fascinaţie pe care o încerc şi eu de vreo 20 şi ceva de ani, iar această fascinaţie te poate ajuta mult să te împlineşti sufleteşte, să înveţi să iubeşti sufletul oamenilor sau părţi bune din sufletul lor ... ai văzut potrivit de bine împletirea firelor, printre cuvintele mele închipuite din textul de mai sus şi mă bucură faptul că ştii să-ţi alegi cuvintele cu multă grijă, echilibrat (mă iartă, e doar percepţia mea) ... îţi mulţumesc frumos pentru trecere şi buna vedere prin textul de mai sus dar şi pentru ridicarea lui, pentru o clipă, în lumină … la bună citire/veghere :)

.. îţi mulţumesc frumos pentru aplecarea asupra textului şi interpretarea lui într-o cheie potrivită. Uneori e destul de greu de suportat când totul se clatină, doar pentru că te-ai străduit să devii altcineva, iar coordonatele atât de bine cunoscute nu mai pot fi un cuib dătător de siguranţă ori de liniştea ştiută. Iar liniştea nouă e altfel, de parcă ai trăi descalibrat între două lumi. La bună citire/veghere :)

Constat cu regret că aplicarea etichetei 'OffTopic' s-a făcut selectiv (şi în defavoarea mea, cum o stigmatizare croită personalizat), țintindu-mi replicile care nu conțineau atacuri, ci doar observații argumentate, exprimate într-un limbaj calm şi personal (poate incomode ca nuanţe de exprimare), replici pe care nu le-am putut plasa din start la locul lor (tehnic vorbind, chiar logat fiind cu nivel 120, de aceea v-am cerut ajutor acolo sub textul d-voastră_Domnule BogdanGeana, pentru a putea trimite comentariul la text). În schimb, una dintre intervențiile celuilalt participant, cu conținut vizibil depreciativ sau sarcastic, a fost lăsată vizibilă și netaxată. Asta mă face să înțeleg că nu regulile sunt problema, ci cui se aplică ele. Abia acum putem vorbi de ton şi de segregare. Cât despre nivel şi alte delicateţuri vă pot spune acum, de la Oradea, că suntem efemeri şi perisabili, Am înțeles mesajul.

Am întrebat 100 de români (dintre toţi fraţii mei) cui foloseşte răzvrătirea purtată (lejer) în lesă printre cuvintele tale, spre ceasurile 11 şi 12 ale iambului. Pare ca şi cum s-ar fi strâns buzele unei coli A4 pe care ai aşezat cuvinte despre refuz şi revoltă, predeterminări şi artefacte (dispensabile, în ochii tăi), vâslind între frumuseţe şi coduri de morbiditate. Am rezonat cu imagini cum ‘pecingini roz aprinse’ şi ‘amfore proscrise’ (atras cumva de o fragilitate părelnică), apoi am simţit cum nu îţi refuzi reveria, chiar dacă împământată prin carbonul acelei coli A4, în ciuda metaforei de compromis ‘Și n-am să cresc păduri carbonifere’ ori a contrastului dureros dintre luciditate şi licărirea de speranţă. Ai permis apoi o ieşire, cum dintr-o formă (de balet), cumva croită să stea de şase (trecerea de la 4 la 6 versuri), trasă în ambiguitatea unei rătăciri ‘Voi strânge roșcove și baiadere’. Am găsit drept elegant şi sincer demersul tău, în cuvinte atent dozate cu energie bună. Frumos, frumos textul tău. La bună citire :)

... îmi rămâne să vă mulţumesc pentru trecerea prinntre inspiraţiile şi expiraţiile cuvintelor mele închipuite ... altfel obişnuiesc să stau în faţa porţii, tras în câte o formă dezirabilă, pe o bancă din lemn bătrân de înger, gol de atâta poftă nespusă de publicare ... vorbesc aici despre perisabilitate şi nu despre cuvinte mari, care mi-ar putea face din coloană un simplu cerc, de mişcat cu băţul copilului interior ... mulţumesc frumos de trecere şi la bună citire :)

1. Amanda Spulber - cândva
2. Doru Mihail - se cheamă tambour
3. Tego - fragilitate

... posibil să fie mai bine că nu vă cunosc, în toate activităţile d-voastră cotidiene (dincolo de acest Hobby, remunerat regeşte...numit de unii scoala de echitaţie) ... am înţeles şi aplecarea d-voastră (în aceste momente de austeritate) către zona de cucernicie poetică ... dincolo de zâmbet să ştiţi că apreciez 100% munca d-voastră şi a celorlalţi ronini, care mai resuscitează pulsul acestui loc bine cuvântat ... dar am rezerve în privinţa participărilor mele la concursuri(cu voce înregistrată), locuitor efemer al unui turn de fildeş aflându-mă după semne ... vă doresc să vă menţineţi energia şi ZEN-ul(aici v-am confirmat că am pus la muncă măcar unul dintre înţelesurile mele), cât să treceţi punţile în fiecare zi ... chiar nu aşteptam explicitări la un demers atât de blând ... numai bine să aveţi şi la bună citire/veghere :)

... vă rog să aveţi puţintică răbdare cu mine, până reuşesc să regăsesc vechile coordonate ale acestui cuib :) ... negreşit, după ce voi reuşi să parcurg textele incriminate, alegerile mele se vor regăsi în acel loc bine definit, în acel glob de sticlă :) ... nici n-am observat, până acum, să aveţi acel ton aspru pe care l-aţi scăpat din frâu, sau a fost doar vântul :) ... să ne citim cu bine :)

... îţi mulţumesc frumos pentru trecerea printre cuvintele închipuite şi încurajare la drum. Iar te joci cu baloane colorate prin zona mea de creştere :) ... să ne citim cu bine :)

... referitor la linia „cât să pot face din EA şi cuvintele de pace o ie”, doar voiam să creionez o imagine proprie a încercării de a transforma iubirea pierdută (în plan fizic şi social, cumva) și rugăciunea într-un obiect al identității (ie - gândită ca simbol al feminității și apartenenței), identitate cu care să-mi pot acoperi existenţa efemeră în lipsa EI (în carne şi oase, cum spui tu) :) ... şi nu căutam să placă, mai mult să răscolească în cititor ceva ... la bună citire :)

... mă bucură paşii tăi printre cuvinte şi lumina lăsată aprinsă ... sunt încântat că ai rezonat şi măcar cu un clinchet :) ... luminile acelea chiar există cu adevărat(acum), le-am căutat pe parcursul câtorva zeci de ani până le-am găsit (deci a meritat căutarea, chiar dacă acum târziul doare...) ... căutarea, din demult, am creionat-o, iniţial, aici (https://www.poezie.ro/index.php/poetry/64733/Undeva) ... aici mi-a rămas legănarea de ape :) ... mulţumesc frumos pentru trecere şi apreciere!