Florin Andor

... îi urmăream traseul sinuos după salcâmii înalți ce o însoțeau între viața civilizată și traiul sălbatic și dacă n-ar fi fost credința așa de mare aș fi adus la mine muntele acela crescut până la izvoare :) ... mulțumesc frumos de trecere Adriana, la bună citire :)

Adriane,

despre vremea când ploile așteptate nu mai vin și rădăcinile nu uită nopțile noastre tresar departe la apariția unor averse de memorie universală strigând: \"în sfârșit, în sfârșit!\" ... aerul dansa cu lungi straturi de fum într-o rătăcire și întreaga suflare mai avea doar un singur gând ce strângea decorul în jurul tău până la apnee ... ceva mai târziu aerul nopții se încărca de semne binefăcătoare, dar ce păcat, viața trecuse ... frumos, frumos ... mulțumesc pentru imagini și esențe, la bună citire :)

Mae,

... gustăm viața ca dintr-un meniu pictural doar atunci când se întâmplă să avem oaspeți la cină după ritualuri desenate deasupra unei memorii lacunare asta pentru că de cele mai multe ori uităm să ne trăim efectiv calea și ne mai amintim de asta doar trecând printre degete dincolo ... mulțumesc de sufletul tău aproape și aplecarea asupra textului ... la bună citire / vedere :)

Silvia,

... dacă mai zburau păsările acelea o știe doar EL; ea încă mai încearcă o substituire până la reamintirea sufletului dintâi ... mulțumesc frumos de trecere, la bună citire / vedere :)

Vladimire,

... poate pășirea ta printre cuvinte a fost prea ușoară iar cenușa aceea n-a apucat să-ți ia amprentele cu un spațiu înalt ce știe să te îngăduie furându-te adevărurilor tale ... mulțumesc frumos de trecere, la bună citire / vorbire :)

... mulțumiri pentru aplecarea ta asupra textului acesta insignifiant ... mă iartă pentru întârziere ... la bună citire :)

... mi-ai zis prietene apoi tufele de mărăcini miroseau iute a cimbru și a mirt chiar și fără arcuri sau cupole solitare iar viața cu pânzele strânse părea infinit mai largă ... culorile erau atât de uscate și arse încât nu simțeai când te ciupea o iluzie cum că te-ai afla mai aproape de EL ... după risipa de nori imenși răsăreau plantele târâtoare fără efort, deasupra nivelului mării, doar ca o împotrivire aerului, iar tu te trezeai spunând: \"sunt aici unde trebuia să fiu!\" ... apoi îți aduceai aminte de cuvintele \"equitare, arcum tendere, veritatem dicere\" ... te du și-ți cumpără pixul ăla pentru așternut cuvinte închipuite, mie-mi place să te citesc :) ... la bună vedere :)

... ne puteam semna indescifrabil și apoi să ne trăim liniștiți viața dar preferam să auzim propria fanfară la care ne cântau bolile căutărilor ... stelele trăiau nu prea depărtate și nici prea apropiate pentru a nu se uita una pe alta sau a nu risca o contopire ... plăteam liniștea cu câte o noapte laolaltă cu ceilalți, înafara lor te puteai ascunde doar ca pietricele moarte de râu ... frumoase, frumoase imagini Adriane :) ... la bună citire :)

... la urechi mai ajungea doar zborul acela cu picioarele moi prin creștetul crud al semințelor încă necoapte, soarele se ridica din somnul ceții pe poteci nenumite cu nisipuri mișcătoare pentru o viață ce s-ar putea hrăni din mineral ... învățăm mereu o planare înaltă dincolo de lumina artificială a minții ... dincolo de punctele albe ale zborului se ascund ritualurile, dansul, incantațiile pe torsul unor ploi solitare ... frumos, frumos ... la bună citire / vedere :)

...

... iubirea e tristă uneori din pricina unei inimi neștiutoare sau obosită de viață ori atingerea cerului ... mai seamană câteodată cu o piatră lunguiață, cioplită de luciul unei ape străine ... cine mai știe! ... mulțumesc de trecere, la bună citire / vedere :)

... el, \"are miros de cuvinte ascunse\" \"cu pleoapele pline de pânze\" ... \"naște cu sufletul\" \"un vers dintr-un bob de lumină\" \"pe foi de hârtie sau margini de piatră\" și \"din același unghi preț de-o clipă\" \"poartă dragostea la căpătâi\" ... cu o fâlfâire ușoară din umeri ai desenat aici o tăcere la marginea propriului gând ... frumos, frumos :) ... la bună citire :)

... mereu cu sufletul deschis la trecerea ta, printre cuvinte sau tăceri ... mulțumesc frumos :)

Victoria,

... obișnuiam să ne despărțim de oamenii pentru că întâlneam mereu alții conturați din clipe următoare pe un fel de semne din naștere și trăitori în case de lemn ... nopțile miroseau a ființe depărtate iar cei adormiți își mai păstrau chipurile adevărate dar nu se mai uita nimeni la ei ... la o privire mai atentă descopereai că fiecare schimbare de înfățișare modifica și noaptea ființei ... mai mirosea a viață obișnuită pentru jumătatea de lume știută de noi ... numai bine vouă :) ... mulțumesc frumos de aplecare asupra textului, la bună citire / vedere :)

Mae,

... între o noapte și-o zi ne creșteau celelalte ierburi întâmplătoare și se mai putea întâmpla ca toate cuvintele să fie uneori doar delirul unui om singur ... mulțumesc de suflet cald aproape și de trecerea ta ... la bună citire / vedere :)

Gabriela,

... intram într-o casă în care încăpeau sentimentele cu amintiri cu tot, o stare de neliniște făcea să răsară soarele ... cineva îmi spunea că o să fie mai bine :) ... mulțumesc pentru trecerea ta ... la bună citire / vedere :)

... femeie cu ochii întorși în despletirea apelor până la țărmuri mirosind a tristețe de suflet necunoscut, cu buzele goale de liniște ieșită să-și adape caii deasupra inimii cu miracolul sângelui ... de tine îngerii fugeau călare, se cățărau în clopotniță cu felinare de strajă până la risipirea flăcării albastre ... lințoliu al căderilor spaimei în locuri strâmte pe cine ascunzi tu? ... ai invocat printre cuvintele tale, Vladimire, un contur înșelător cu gust de Lună Neagră ... frumos, frumos ți-ai înnodat anii printre silabe :) ... la bună citire / vedere :)

... hai să meșterim fântâni simțite în iarba moale cu talpa piciorului, pentru fiecare casă o întâmplare ca o liniște ascunsă în cărțile neluate în seamă ... mai demult o jumătate contemplativă a sufletului învăța din afară dar oamenii uitau să mai viseze mulțumiți cu întâmplarea din realitate și mirosul ierbii care știa să moară lăsând cerul sprijinit doar pe simțuri ... mulțumesc pentru dedicație și aplecare asupra apelor când niciodată nu e prea târziu :) ... la bună citire / vedere :)

... bucuros de vizită și tare mulțumescu-ți de suflet cald :) ... la bună citire / vedere :)

... vă mulțumesc fiecăruia în parte și la toți dimpreună pentru sufletele voastre aproape :) ... Silvia, \"La mulți ani!\" și ție care știi că fiecare cuvânt are puterea lui :) ... la bună citire / vedere :)

... în vremea aceea copiii se sculau devreme pentru că nu erau zăvoare și ciopleau din ramuri tinere toieguțe pentru drum, băteau cu ele întunericul să cânte cocoșii mai repede că prea se obișnuiseră a moțăi :) ... interesante sensurile întrevăzute de tine Camelia, mulțumesc de aplecare asupra textului și trecere :) ... la bună citire :)

... pe inscripțiile unor ținuturi îndepărtate mai dormeam o noapte cu gândul celei de-a șaptea zi însărcinată, gâlgâitor de copilandri înecați în propriile dorințe ... neliniștea mai avea șapte vieți luate de suflet ... apoi înfiam viața fără să mai stau pe gânduri într-un loc unde primăvara știa să tacă îndelung iubindu-ne până la indiferență ... mulțumesc de nuanțele tale și trecere Claudiu :) ... la bună citire / vedere :)

... \"In timp ce se plimba pe plajă un bătrân a văzut un copil care lua stele de mare din nisip și le arunca înapoi în mare. S-a apropiat de băiat și l-a intrebat ce face.
Băiatul i-a răspuns că stelele de mare ar muri dacă rămân în nisip după răsăritul soarelui. Dar plaja asta se întinde pe kilometri întregi, i-a spus bătrânul. Trebuie să fie mii de stele de mare eșuate în nisip. Ce contează dacă salvezi câteva? Băiatul s-a uitat la steaua de mare pe care o ținea în mână, apoi a aruncat-o în mare. Ei bine, pentru ACEASTÃ stea de mare contează enorm!\" ... ființă purtătoare de lumină prin propria natură și reflexia esențelor dincolo de coajă până la puterea șoaptelor pășește! ... mulțumesc de aduceri aminte printre cuvintele tale ... la bună citire / vedere :)

... în lumea iluziilor mentalul pășește prin ștergeri succesive până la calm atunci când sufletul e vioara întâi iar cercetarea cu ochii ascunși în sfere fără formă ne poate duce dincolo, într-o nouă stare de echilibru ... mulțumesc de trecere Daniele :) ... la bună citire :)