Neliniștea ta

Am parcurs si micropoemele, insa aceasta este forma in care prefer sa te citesc. Doua imagini mi-au placut in mod deosebit:
\"anii înghesuiți în scene de viață\" si finalul:
\"acolo de unde venea cântecul nu mai ploua
copacii doineau jupuiți de coajă
și mă ascundeam zadarnic în pădure
copilul de rouă luam de suflet în genunchi... \"

C.

O poezie scrisa despre o “Ea” si despre un “El”, imi place mie sa cred. Primele patru versuri reprezinta o introducere in lumea gandurilor ei: îmi vorbea de o …, in care se puncteaza eternitatea prin versul “manuscrise care nu ard”.
In urmatoarele randuri se incearca o descriere a unei lumi in care cele doua personaje se afunda luminile se purificau succesiv / înălțare și cădere / până la o naștere fictivă, versuri care, din punctul meu de vedere, sunt de remarcat.

O alta asociere interesanta o regasesc si in urmatoarele versuri: cu tristețea ceasului deșteptător / sculptat în lemn de nuc.

Finalul dezvaluie o lume sensibila acolo de unde venea cântecul nu mai ploua / copacii doineau jupuiți de coajă, care scoate la iveala nesiguranta si chiar nelinistea autorului: mă ascundeam zadarnic în pădure / copilul de rouă luam de suflet în genunchi...

în trupul înfometat de trecător, ma gandesc ca nu se ridica la inaltimea celorlalte versuri, imi pare un pic fortata exprimarea (doar o parere)

Fie ca este vorba despre o temere, o confuzie, un gand nerostit ori o neliniste…pe ansamblu poezia este frumoasa.

Inchid eu tagul.

Multumesc Claudiu

... pe inscripțiile unor ținuturi îndepărtate mai dormeam o noapte cu gândul celei de-a șaptea zi însărcinată, gâlgâitor de copilandri înecați în propriile dorințe ... neliniștea mai avea șapte vieți luate de suflet ... apoi înfiam viața fără să mai stau pe gânduri într-un loc unde primăvara știa să tacă îndelung iubindu-ne până la indiferență ... mulțumesc de nuanțele tale și trecere Claudiu :) ... la bună citire / vedere :)

... în vremea aceea copiii se sculau devreme pentru că nu erau zăvoare și ciopleau din ramuri tinere toieguțe pentru drum, băteau cu ele întunericul să cânte cocoșii mai repede că prea se obișnuiseră a moțăi :) ... interesante sensurile întrevăzute de tine Camelia, mulțumesc de aplecare asupra textului și trecere :) ... la bună citire :)