Florin Andor

</b>... somn în albastru tulbure, dinspre lume o mireasmă pătrunzătoare de ars ce ține de toamnă tărzie; caut pulsul unei vieți în libertate, obosesc, apoi îmi pare că trăiesc o parte din tine cât un simplu foc de armă; poveștile se citesc o singură dată deasupra fiecărui om; anacolută stare ... la bună veghere :)

... închid ușa frigului dinspre apus cu o lumină, gând leoveanului. mai poate să aștepte până la ziuă. călătorul ostenit patul ucenicilor poartă. suflet drag meșterul întreba dacă cizmele sunt bune. bune cizme, îmi spun, cât să te întrebi și să te miri. din petice gri-albăstrii de poteci descojite cusute cu fire subțiri de răspântii. de o vreme locuiesc într-o migrenă, cerșetor pe lângă oameni senini și volubili. să fie de leac drumețului fără simbrie, împovărat de lume ... suflet cald aproape și veghere, ție.

... hoinar prin fumul de albastru tulbure, în căutarea privighetorilor deschise la culoare, îți spun că am îmbătrânit sub vocea puternică ... poate ar trebui dezlegare de la anotimp, să dăm de capăt laptelui ... sau cine mai știe ... mulțam fain de trecere, nuanțe personale de percepție și la bună veghere ... La mulți ani! și bine ție :)

Silvia,

dacă ai fi ca mine poate că odată ți-ai asculta umbra, dar cum suntem diferiți totul e posibil(fiecare cu nuanțele proprii de percepție); eu știu că ai venit aici să te ușurezi de poveri îndulcind o moarte de mâna a doua(te-am chemat în felul meu); păcatul meu este că port în mine o taină și o ispășire, ce-mi taie gura în piatră sau lemn dulce uneori; în fond fiecare trecere își arde în culori noi coborârea; mă iartă de reacțiile tale cu rădăcini de suprafață crescute printre cuvintele mele; la bună veghere :)

Lucia,

mulțumesc de trecere și mă iartă de energia indusă; importantă e învățarea; mi-ar fi plăcut să aflu în ce nuanțe ai simțit textul acesta personal; la bună veghere :)

Florian,

tu mă pui mereu pe gânduri și ajung să simt gustul nimicului care mi se scurge în trup conștient de faptul că va crește în mine mucegaiul unui timp al speranței (dar clipele-i întoarse pe dos); soldatul acela îmi scutură praful când lumea nu mai are ce face cu oameni ca mine; când sunt trist stau în mine lângă o bordură unde se cântă Bach; poate că mâine voi fi suflet fără rost; mulțam fain de trecere și la bună veghere :)

Dana, Ela,

mulțumesc frumos de suflet aproape și nuanțe proprii de percepție; la bună veghere :)

... pătrunzătoare privirea ta, printre cuvinte și sensuri ... când se vor scutura orgoliile și limpezi apele mi-ar place să mai vorbim în liniște despre noi și chipurile din oglinzi ... am luat după nevoie din ce ai tastat mai sus ... mulțumesc frumos de trecere (mi-a furat un surâs) lângă urarea de La mulți ani! :)

... care-și poartă cămășile pe dos când simt ridicarea flăcării chiar dacă inima lor știe să bată stând în genunchi în fața sufletului ... mai sunt visuri ce ne apar pe neașteptate și din obișnuință le punem între noi și copilărie, fără atingere, în căutarea unui loc mai bun cu turtă dulce ... uneori îi salut, când nu sar în consemnările mele peste nume, întinzând mâna să-mi poată vedea căușul timpului meu de deșertăciune (bunicul îmi spunea că e unul acolo care le știe pe toate) ... mai sunt oameni care visează să poată auzi cum plouă, întinși între două coli de sugativă sau poate între paginile unei cărți groase ... îmi amintesc cum dintr-o pornire nelămurită împătuream paserea, pe ascuns, și-o soartă îndepărtată venea, întâmpinare ... Crăciun cu pace și liniște interioară ție! ... la bună veghere :)

... dinspre buricul acelei nașteri mă înconjurau lucruri stranii ... tu nu știi cum hoinarul, străinul, ajuns atât de departe în noi își cerne ploile cu o taină a mea ... niciodată dus, mereu întors într-un amestec ciudat de recunoștință și respingere lăuntrică, legat cu bani de jucărie de libertate ... și se adunau întrebări sub fereastră iar ispititorul îți lega mânecile dinspre lume către povestire ... te priveam printre gene, făceai un semn ușor cu capul într-o ușoară umbră de sarcasm; cuvintele nu-ți lipseau și paserea de deasupra ușii sângera dintr-o nevăzută rană, sau poate chip de femeie ... dinspre semnul tău încă mai arde lumina și în satul acesta ... frumos, frumos ... recomand a se citi printre degete poemul, îndeajuns nemărturisit ... la bună veghere :)

... pornesc și eu având presimțirea că va fi o atmosferă deosebită și multe suflete calde aproape ... să creșteți frumos, numai bine vouă :)

... nu pot să aștept până la zi coborârea strigătului, sau femeia cu ochi cenușii apoi s-o întreb (zăpăcit de lumina puternică) dacă are tată cârciumar ... dar despre asta am putea vorbi mâine, pentru că vreau să rămân mai mult pe aici unde și o existență închipuită apare ca și ceva nobil, iar neajunsurile drumețului se îndepărtează către o ciudată neliniște (poate că te-am auzit intrând) ... prietenii nu ți-au lipsit niciodată, mi-au fost cuvinte sau fluier ușor, mereu la un ceas înainte de apusul soarelui (\"mă strădui să respir / să nu mă strivesc / puțin câte puțin / mă surprind trează / pentru tăceri / care nu-mi aparțin\") ... scăldând în amurg poarta deschisă a unei ucenicii aud lumina cum \"se târăște prin ierburi / prin urmare acolo voi săpa mereu / până se vor auzi apele orbind\" (parcă te văd întinzând la uscat umbrele unor mirări) ... vântul aproape că amuțise (adulmecând și chiar îmbrăcând \"o tăcere indescifrabilă\"), tu stăteai de veghe într-un anonimat de împrumut, hoinărind prin noapte ... un om îmi face semne, mă aplec lângă moara lui (cât să îi văd cusăturile slăbite) și îl rog să nu-i ceară prea mult culegătoarei spicelor rămase ... un poem crescut din interior, atât de încet încât o înțelepciune calmă i-a dăruit vibrație observând semne ale artei de a trăi ... frumos, frumos ... recomand cu plăcere acest text, la bună veghere :)

... percepțiile celuilalt m-au fascinat dintotdeauna, cum lumina albă căutându-și potir și nuanță potrivită; altfel mai învăț din mers ... mulțam fain vouă și veghere :)

Ela,

... surprins că-ți mai amintești până și florile acelea, cât despre iubire am pășit doar la gustat nuanțe; încolo mai e drum lung ;) ... mulțumesc frumos de venire aproape și cu imaginile tale ... la bună veghere :)

Oana Daniela,

... universul tău îmi place, cum plimbările plutite și trăirea clipei unice ... încântat de trecere, venire aproape și nuanțe personale de percepție ... la bună veghere :)

Alina Livia,

... mulțam fain de comentar, surâs, urare și coarda sensibilă crescută până aici ... altfel, ne mai citim printre rânduri ... la bună veghere :)

Ioana,

... mulțumesc frumos printre cuvinte de urare și pentru că ești ... La mulți ani! și aici prințesei tale ... mai știu, mai știi...; și lumea poate fi un pic mai frumoasă :)

Răzvan,

... interesante nuanțele tale de percepție, m-ai surprins plăcut ... ființând într-un turn de fildeș culegeam pe retină zmeele înălțate dintr-un labirint cu visurile frânte și gustul amar al unei realități, picătură prelinsă dulce pe o panglică lipicioasă ... altfel, mulțumesc frumos de trecere printre cuvinte, la bună citire / veghere :)

Carmen,

... imaginile tale contează, procesiunile ne mai populează realitatea ... mulțumesc frumos de trecere și aplecare asupra textului, la bună veghere :)

... poate pentru că ești altfel iar necuvintele îți vorbesc ... mulțumesc frumos de aplecare printre cuvinte, la bună veghere :)

... mulțumesc frumos de trecere și surâs; altfel, mai ciupim din bucata de singurătate a celuilalt de dragul unei bune creșteri ... poate că ne vom face timp, odată, să vorbim mai de aproape(împreună cu ceilalți din zonă), cât să iasă cei mai tineri în lume :)

... lasă, nu te necăji, fiecare cu felia lui de lume și ochelarii de soare, doar trăim într-o țară liberă; altfel, poate că odată o să șterg praful printre cuvinte cât să nu mai transpară izul acela de îmbâcseală; în privința științei rostirii ce să mai spun? mai bine îmi închid sinele în colivie ;) ... poate vom juca odată jocul, într-o lume normală ... îți mulțumesc frumos de aplecare asupra textului și timpul dedicat, la bună citire / veghere :)

Adina,

... suflul acela știe să umple cu apă cești smălțuite ca să nu polueze cu umbra lor; iar apoi, căutăm câte un semn bun, cât să nu ne mai orânduim viața în compartimente etanșe, mereu având de ales între o monedă falsă și una veritabilă ... trecerea apoi aplecarea ta mă înseninează, mulțumesc frumos și la bună veghere :)

Ela,

... tu poți desluși fără să știi că ai mai trăit, după nuanțe proprii, iar pentru ce contează vei învăța din mers desprinderea, cu degetele aproape de buze ... mulțam fain de trecere printre cuvinte, la bună citire / veghere :)

Vlad,

... ai crescut o vibrație altfel, îmbrăcând-o cu nuanțele și puterea ta ... uneori ne luptăm de dragul luptei, fără să fim siguri că la capătul acesteia vom găsi eliberarea ... mulțumesc de trecere și semn, la bună veghere vlade :)

Dorin,

... mulțumesc frumos de trecere și semn, poate că odată o să fie vremea ... la bună citire :)

Ela,

... pe drumul acesta mulțumescu-ți pentru dar cu dedicație; e mult și contează; altfel, învățăm printre cuvinte pășind alături ... la bună citire / veghere :)

Carmen,

... mulțumesc frumos pentru urări, numai bine ție :)

Ela,

... se întâmplă când scriem la lumina unor focuri mari să ne treacă prin minte tot felul de motive sau mirosuri tari argintate de lumina capricioasei luni ... și atunci ne trecem pe sub arcadă toate spiritele reunite într-o ușoară dungă de lumină, pregătită pentru sacrificiu ... mulțumesc frumos nuanțe personale și la bună veghere :)

Dana,

... intri și câteodată te simți singură deși totul pare în regulă ... îmi pun degetele deasupra unei căni de pământ apoi dorm așa ... nu mă trezi când pleci, te rog, mai aștept pe cineva să-mi aducă hârtia cu numerele scrise ... mulțumesc frumos de trecere, la bună veghere :)

... cuvintele acelea vin dinspre orașul îndepărtat, subțiate de o ploaie nefiresc de limpede ce sapă în podeaua sfărâmată a memoriei ... șocul apei le cufundă într-un fel de voluptate cleioasă cum frământarea mâinilor din încercarea salvării străinului încropit din două bucăți de lemn dulce ... noaptea aceea o păstrăm fiecare dintre noi înapoia unei înfățișări cu chip alb-trandafiriu, scăpată printre buze când nu mai e timp pentru morți și se mai găsesc oameni vii ce trebuiesc salvați ... am simțit vibrația acestui text (în nuanțe proprii de percepție) pe care-l recomand deși se prezintă cu fața acoperită de o aparentă simplitate ... la bună citire / veghere :)

... mulțumesc frumos de trecere și nuanțe proprii de percepție(ca o pășire aproape) ... despre unele imagini o să ne amintim într-un dialog al necuvintelor, când o să fie vremea ... la bună citire / veghere :)