Loop

aparțin unui neam de existențe excentrice purtători de flori în mâini apropiați după numărul bătăilor de inimă prietenii mei se trag din conuri tari de pin în nopți cu lună plină obișnuiesc să împrumut chipul unui om trecut prin tămăduire furat de o libertate imaginară printre degete întind curse fiecărei senzații ce-mi toarnă cafea și lapte îmi place să privesc femei elegante într-un yin puțin pișcător mai târziu mai târziu despărțit până la mijloc de o cărare apoi adunat în puținul rămas de făcut să-mi spele obrazul înlăuntrul meu nu protestează nici un gând sau ochiul flămând lăsat în păstrare poate de aceea am îngăduință să vă tulbur asemeni unui copil ce iese în cale doar o singură dată fără cuvinte și-atunci fără cusur numele meu e sărutul apăsat în mâna îngustă a femeii fugar în susul râului