Nikos

aștept să-mi faci semn plecarea de prin plopi se frânge-n vraja rea poezia suflă într-o piculină și n-a mai rămas nici o boare de împrumut arată-mi omul care se simte bine bând din apa lacului zborul capricios al pescărușului pe sub ferigi licărește o fericire ascunsă de ochii lumii numai tu știi s-o ostenești în șir nou cum un copil făcut la bătrânețe inima îmi ține loc de ușă adună melci în căușul palmei stângi se zvonește că ar avea un fel de har al vorbirii între noi cuvintele s-au ridicat în vocabulare ciudate ascultă cum tânjesc avem același drum și nu putem să mergem împreună pământul se răsfrânge strident într-o umbră mică foșnesc siluete în bucăți de pânză cărămizie prin ușa deschisă nu se vede sărăcia doar tălpile goale pe care se ia Dumnezeul oamenilor să vorbim despre altceva soarele nu se mai amestecă în viața oamenilor cu de-a sila