Lucire umedă

te voi ține în chilie cu ușa deschisă îți voi lega mâinile să nu mă vezi cum noaptea vizitez o casă unde se vorbește franceza dintr-o atitudine rezervată față de societate îmi spui dar eu cânt pentru sine răscolind cufărul cu haine împărtășind obiceiuri viguroase deasupra mea se strânge inima la urma urmei sunt și alții care vor să mă vadă te aud cum mesteci în barbă omul acela umblă în fiecare zi după maria și casa ta rămasă e în câmp deschis alături de neînchipuit semnele sunt pe sfârșite din vin aș mai da un ceas cameră închiriată obrajilor tăi rotunjiți cât să nu mă destăinui vasile azi ia pictorul de braț și umblă nimeni nu mă îmbie să vând tablouri lumii străine