Plutea un chip blând

mi-ai cumpărat un opal mare și am înțeles nu meritam să mor astăzi chiar dacă pe ascuns *** tu mă iei în serios iar limbajul mi se îmbogățește cu amabilități de comerciant în pantofi noi așa am învățat arta cântatului din răspunsurile tale sacadate locul era deja prea strâmt pentru un timp de probă *** sub tălpi s-au deschis ușile și te-am văzut în toate fiicele nemăritate ale Veneției tăbliile s-au umplut de cești în lumina soarelui extazul liric cea mai completă izolare a vocilor *** ochii îmi sunt uscați aceleași imagini mă strigă pe nume biciuind petice jilave de cer ai uitat cum un copil nu se duce la plimbare de unul singur prin pădure *** acum totul e din cărămidă iar deasupra mea se închide o fereastră și un glas de femeie *** din asta trăim cu toții mângâind până la urmă caldă și durdulie mâna unui vis