Floriana Vîntdevară
Verificat@floriana-vintdevara
„nu știu în ce măsură mâine nu-i azi”
Pe măsură ce învăț mai multe cunosc mai puține despre mine despre lume despre totul de neînțeles. Scriu, mă scriu, transcriu și transpun inconsistențele. dar cel puțin fac ceva.
mulțumesc pentru sugestii. M-am gândit mult la o nouă variantă și mi-a fost greu să renunț la unele imagini care s-au desprins din mine. totuși, am făcut-o în așa fel încât să o simt tot a mea.
Gabriela,
îți mulțumesc pentru trecere și pentru joc. precum ai spus, duminica este prielnică jocului, are parfum de sărbătoare și ludic.
Petruț,
acest început mi s-a părut cel mai ușor, dificultatea a înflorit pe la mijloc, atunci când îți vine să renunți. \"lasă-mă să plec toată\" poate fi memorabil prin contrast cu restul poemului. mulțumesc pentru trecere
Diana,
mi-a fost dor de tine. ca de obicei, ai surprins esența poemului și observ că mă citești sub piele. mi-ai descoperit jocul \"vino-pleacă\" pe care îl însuflețesc în texte și care îmi pare stimulant. te pup
vă mai aștept
Pe textul:
„oja se lipește de buze" de Floriana Vîntdevară
un mic dejun obisnuit este ce se poate mai frumos intre \"eu\" si \"tu\"
un mic dejun in care zace doar \"eu\" este cat se poate de dureros si regretabil
de aceea se impune despartirea
:)
Pe textul:
„Noi" de Floriana Vîntdevară
carnea nu poate fi suflet, dar poate fi însuflețită.
sufletul își poate ciopli contur într-un trup-oglindă, dar îi trebuie arta sculpturii.
Pe textul:
„cutia cu imagini" de florin caragiu
problema este \"albul\", simbol mai curând al purității.
albul nu e rece, deși e nonculoare.
rezultatul final va fi cu atât mai apreciat.
Cu drag
Pe textul:
„și apa plânge" de Diana Suciu
aștept și critici constructive când e cazul.
te pup
Pe textul:
„Noi" de Floriana Vîntdevară
este completă, profundă...este un tot infailibil.
imaginile se leagă mai bine decât muzica bună.
foarte frumos!
Pe textul:
„Scrisoare către un soldat necunoscut" de Carmen Sorescu
clopotele de jale sunt ca o melodie de fundal care închide trist decorul și toarnă mormânt peste ființă.
mormânt binecuvântat de sânge
pecete a sfârșitului
Pe textul:
„Moartea Julietei" de Diana Suciu
10x for being by my side
Pe textul:
„Iar..." de Floriana Vîntdevară
Pe textul:
„Nimeni nu-mi știe numele" de Carmen Sorescu
poate fi mai frumos?
dar sună telefonul...și cerul cade
Pe textul:
„Desculță... spre soare" de Diana Suciu
și câte ar mai fi...
morcovii sunt cei mai fericiți!
Pe textul:
„steluțe într-un bol cu supă" de Diana Suciu
Foarte frumos!
Pe textul:
„Între mine și tine" de Diana Suciu
pe curând:)
Pe textul:
„Privesc în gol, aștept să se umple" de Floriana Vîntdevară
Pe textul:
„Your skin" de Floriana Vîntdevară
îmi place în mod deosebit imaginea din final, în care poetul nedefinit își primește pedeapsa.
Pe textul:
„Live at the point" de Carmen Sorescu
:)
Pe textul:
„Remember" de Floriana Vîntdevară
te mai aștept:)
Pe textul:
„Să nu te vrea să nu mă vrei" de Floriana Vîntdevară
\"de aici lumea pare o femeie goală dorindu-te numai pe tine.\" femeia goală mai mult decât trupește, golită de tot pentru a-l păstra doar pe el.
frumos
Pe textul:
„mesaj de pe acoperișul spitalului" de ioana negoescu
Înțeleg în versurile tale frumos concepute dualitatea. Sufletul copil păstrat în fotografia-amintire și sufletul vampir ce vrea să soarbă seva inocenței.
Pe textul:
„Smoking your innocence" de Diana Suciu
Eu, ciorapul de lux cu dungă, am sfârșit într-un gunoi de lux, al unui hotel de lux.\"
După ce o viață întreagă alergăm după șansa absolută de a ne împlini material, ajungem gunoaie de lux în morminte de lux, în imposibilitatea de a mai schimba ceva, căci condiția nu ne-o permite. Odată rupt firul, orice nod avertizează sfârșitul.
Îmi plac foarte mult simbolurile, iar efectul este cu predilecție meditativ.
:)
Pe textul:
„Gândurile unui ciorap de lux" de Diana Suciu
