Poezie
Live at the point
Delirium tremens
1 min lectură·
Mediu
De ce taci? Eu sunt femeia albastră ce mă nasc
Mereu din aceeași licoare, așa că, inventează
Otrava necesară pentru inima ce zace zdrobită
Pe trotuar, parcă-ar fi cheia sol răpusă pe portativ
Niciun trecător n-o atinge, bezna dintre lespezi
Îi doare și pe ei, tenorul cântă mai departe,
Versurile, niște schelete de umplut piramide
Sunt gata să ardă în focul mocnit, de ce taci?
Cine m-a vânat în coasta dreaptă, acela nu e poet
Și-l voi împărți în două măști, una pentru tine
Și una de pus la ușa de la intrare, ce zici se asortează?
043.562
0

îmi place în mod deosebit imaginea din final, în care poetul nedefinit își primește pedeapsa.