Your skin

În mod paradoxal, astăzi nu mi-am vărsat cafeaua peste nud, nici n-am rupt tegumentul pereților. N-am găsit rana aceea din piept pe care mi-o împachetez cu zâmbetul tău. M-am certat cu tine. Ne-am certat. Cum oare? tu nu te cerți cu mine niciodată, dar astăzi parcă te-ai defulat în țipete. Eu obișnuiam s-o fac. Nici rău nu mi-a părut.Cred că mi-am greșit pielea dimineață. M-am îmbrăcat în textura aceea perfectă. Pielea asta nouă mă doare, mă strânge, mă arde pentru că nu mă vrea. Îi denigrez conturul delicat, o brutalizez cu inconsistența celulelor mele. Nu mă lasă nici să-mi dezleg râsul frugal, nici să-mi rod unghiile-gest infantil de exprimare al anxietății pe care tu îl detești. Mi-am trecut peria prin păr de zece ori, mi-am curățat dinții până la sânge. Am golit sticluța cu apă de parfum și m-am gâtuit cu nodul cravatei. Mă simt tu. iar tu acum îți rozi unghiile, privindu-mă ironic, cu părul vâlvoi și cafea pe ciorapii albi. Pari nebun. Te iubesc mai mult în nebunia asta. Þi-am reproșat mereu că-mi vorbești fără sens atunci când o faci. acum înțeleg și ce mi-ai spus când m-ai luat. Că noi nu vom vorbi...ne vom simți dincolo de cuvinte. acum îmi înțelegi și tu nedumeririle. o vâd în tăcerea ta. așa cum suntem acum ne simțim eterni. și tu mă iubești mai mult în pielea ta. să nu ne dezbrăcăm...