Mediu
mi-am întins rochia pe funia cu care ți-ai spânzurat zâmbetul
aștept să se usuce
să-mi astup rănile cu poalele ei
să-mi atârn dinții pe funie
să-mi tacă gura
leagă-mi brațele stârnite să-ți scoată ochii
decupează-mi buzele cu buzele tale
închide-mi sufletul în cușcă
să nu te vrea să nu mă vrei
să se termine
când lumina ne va fi șters umbrele din perete.
vorbește cu mine nu-mi vorbi mie
să mă prefac că ascult muzica dintre noi
și să tac
până mâine
când am să port rochia
022.933
0

Cu drag, Anaid