florian abel

Odata, intr-un moment de preaplin pamantesc, cineva mi-a spus \"esti BARBAT, nu plange!\"
Dupa scurta vreme, asistam amandoi la un intamplator eveniment supercomic. M-am intors spre el si i-am spus: \"esti barbat, nu rade!\"


florin

Fotbalistii multi bani iau,
Fiindca dau goluri, se stie.
Ministrii la fel, caci dau
Goluri. In economie.

Domnule Norea, ce-as mai putea sa comentez? Prima si a treia sunt de kinograma.

Va citesc oricand pentru o dializa a spiritului.
Cu respect, F.Abel

Cica hainele-alea bune,
Fac oamenii mari, se spune.
Iar in lipsa lor, sa stii,
Nu ies oameni. Ies copii.

si, cu scuzele de rigoare, o sa renunt la tonul inutilul ton protocolar, dar interventia mea ironica era generata de megacomentariul tau care mi s-a parut o risipa imensa de energie pentru o pietricica amarata aruncata de un om catre jalnicii nostri eroi contemporani.
M-a mirat si mai mult putin mai tarziu, cand am avut curiozitatea sa -ti umblu prin suferinte si sa descopar un poet adevarat, o putere de cristalziare a universului si ideii rar intalnita, care m-au- lasat fara comentariu.
Desi e bine pentru exercitiul scrisului, avalansa de text si informatie din commul tau tradeaza scriitorul febril si cititorul avid,, sunt convins ca vei fi un nume, sper sa confirmi si sa nu cazi in eroarea hibernarii asemeni subsemnatului, daca vei fi prea mult scarbit de spectacolul vietii si, mai ales, de slinoasa si ranceda tangenta cu realitatea.

Cu incredere si mana intinsa, Florin.

Da, am trait candva aceste tremurari, poate in alta viata am salasuit pe meleagurile tale, prea imi e totul aproape de intuneric, prea se gudura nostalgia pe langa cugetul meu si nu stiu de ce vreau s-o alung in loc sa-i deschid o neliniste ca sa te pot cuprinde in asteptarea mea fara de luntre...
Mi-e dor de padurile si de apele voastre, Cati, de nelinistile tale incrancenate si de tot ce adancul tau involburat risipeste, pe aici e atata uitare ca nici pe ea nu o putem aminti...

M-a leganat durerea ta si mi-a fost inserare...

Florin

Ce iubesc eu la tine, in afara de totul, este ca ,desi tinde si poate fi cuprinsa in universal, poezia ta nu are nimic cosmopolit. Nici macar dincolo de ulucele subrede ale ocolului cu mierle.
Te vad in ie tesand stergare, Penelopa sa ramana in Itaca ei, nu te transfigura niciodata in ceea ce nu-i asternut adancului tau.
\"fosnet de ierburi mirandu-se vantului\"...

cat de fluid te strecori prin sangele campiei si cum te asculta vantul fara sa planga departarea de nori!...

sa nu obosesti niciodata de nealergare!
Abel

ma bucur de pravalirea voastra prin cavernele mele si va multumesc pentru rupestre.

ne mai citim, F.A

Domnule Dragomir, mi-a placut interventia dvs. de mai sus.
E un comentariu de supozitie al cercetarii investigatiei declinarii de scotociri prin cautare a sapaturilor scormonirii tatonate in forarea introspectiei si n-as vrea sa repet din nou iarasi inca o data ceea ce au spus deja adineauri antevorbitorii care au luat cuvantul inaintea mea, poftim, Petru, dovada ca exista literatura si dupa critica.

Domnul sa ne aiba-n parafraza !

Doamne, de cand de frica mana mi se graieste spre alte nume, si-ti ocoleste cantul, de parca teama de dulce cuvant in postul etern al tacerii tinutu-ma-n loc!
Nu-i noapte mai fasta si-alean de trait decat zbuciumul dulce-al rostirii pe care-o crezui ratacita prin moartea poetilor mei. Ma bucur ca dorul iubeste pamantul si nasc impreuna tristetea ce-o canti, si nori fluturati la ferestre-ti coboara sa-ti spuna ca cerul te-asteapta prin munti!
Doamne, cand citesc o poezie adevarata, tot zbuciumul nasterii si al pieirii zvicneste in sufletul meu. Imi cer iertare, Florine, ca m-am risipit mult pe ape si nu ti-am citit viersul dulce, cum spunea ingerul nostru, EMINESCU.
Nu pot comenta acest fluviu de cant. In imperfectiunea perfecta a iambilor, troheilor, hexametrilor si a altor unitati de masura cu care criticii isi castiga bietele mercedesuri, sta vraistea dorului meu neumbrit, si vreau sa-l adorm, sa-l trezesc si sa-l sfasii, sa-si strige durerea spre necuprinsul dumnezeirii.
Daca tot cantul ti-i la fel, nesomnul mi-i tovaras nopti de-a randul.

Zbor nesfarsit si lacrima nestinsa !

Florian Abel

Ba eu cred ca poti, si in vorbe si in priviri, de unde neincredere in cineva care defloreaza realitatea ca si cum ar da un bobarnac unei muste? Pune mana si plimba sarpele peste existenta si lasa curtea regala sa se-ngrijeasca singura de culoarea trandafirilor.
Si, sti tu, \"curiozitatea e o boala exclusiv feminina, de care sufera toti barbatii\" :de unde sti de \"amurgul cu flori\"?. Sa inteleg ca m-ai monitorizat?

Cu plecaciune, Fl. Abel

Astazi am trecut cu nemernica asta de sageata peste cativa sclavi intr-ale versului si toti au avut niste trecere prin aripile lui Dumnezeu. Speram (de ce naiba, poate asa, ca n-am reusit sa ma cert cu nimeni in 3 sedinte intr-o zi?) speram,zic, sa ma dezamagesti macar tu.
N-ai reusit. Ba chiar ai trecut pe un loc destul de bun in clasamentul ATP (Agonic Teribilus Poet) al neuronului meu.
Nu stiu ce varsta ti-a rezervat divinitatea, dar pentru mine esti cu o mie de dureri mai aproape de nestiut, durerea ta ma zgarie pe cuget cu ghiare cuminti de liliac si ma face sa simt pulsul propriei lumini descatusat de amintirile dureroase ale celui ce-am fost.
Cred ca sunt sigur ca trebuie sa te citesc si mai devreme, nu?

Domnul sa ne aiba-n fraza!

La ce urase marinarul,
Am ridicat si eu paharul.
Acum il iert, mancaia-s gura,
Fiindca vorbise bautura!

In urma cu 10 ani discutam cu un prieten despre posibilitatea napadirii in lume a poeziei SF. Si daca ar fi, cum ar trebui sa sune? O descriere versificata a unei lumi supertehnologizate? Sau o revarsare de stari cyber, definite de un limbaj superanchistat?
Intre timp prietenul meu a plecat nepermis de repede spre alte nestiuturi, iar eu nu am mai gandit la asta pana acum, cind ma vad pus in fata a ceea ce incercam sa ne imaginam atunci.
Daca trebuie sa existe o poezie science-cyber-fantastico, atunci, Noemi, tu esti pioniera acesteia, si, chiar daca te vei lovi de critici negative cat cuprinde spatiul virtual, si de ironii continue, nu renunta. Esti cea mai buna
pentru munca asta ingrata, asta ti-o spune un om care uraste cu toate cipurile lui biologice calculatorul, dar care ii recunoaste spasit nenorocita de necesitate.
Observ o influienta a multor filme care imbina curbele spatiale cu bucla temporala, amestecul de mistic cu virtual tehnologic generator de dramatism si mister, te vei detasa de asta in curand, lumea noastra reala are atatea nesfarsite drumuri, cea virtuala are o infinitate in plus.

Ma insel>? spune-mi !

Tocmai cand ma bucuram ca am prins iepurele alb de codita, Doamne, imi ziceam, la asa poezie cit un miting electoral, sa vezi teren fertil, sa vezi ce materie prima de criticat, de facut cocoloase, imi consum cota de contradictie pe trei luni !
Ti-ai gasit! parca am dat de mama poemelor elaborate, scris superb, serpuire printre realitati si incolacire pe fraza ca ticalosul ala primordial pe arborele cunoasterii si muscatura din toate merele fara nici o frica de pedeapsa dumnezeului cititor. Un fel de jurnal al lui \"Alice in tara nebunilor\" citit de palarierul nebun si comentat de iepurele de martie & pisica de Chesire.

Dumnezeu sa te aiba-n fraza !

Normal, daca nu e un pic voodoo, ceva kamasutra, niscai felii de taoism, parca nu mai e iubire, isn\'t? Imi place poezia, desi a trebuit sa citesc de 3 ori ca sa inteleg, lucru f grav, {pt. orgoliul meu, nu pt poezia ta), dar ma gandeam de ce nu cautam si prin ale noastre ceva simboluri, niscai metafizica voican voiculesciana macar, daca Zamolxes nu ne-a lasat nimic.

Cu prietenie si discernamant, FA

Parerea mea este ca poti scrie si proza de gabarit, ai verb de scriitor de anvergura, mult superior stupizeniilor de-alde sandra brawn , barbara carlton sau harrison care au avut neobrazata sansa de a se numi best- sellere, tu ai profunzime, dexteritate in a jongla cu textul si actiunea.
Ramane sa ai inspiratie si sansa in a cunoaste haznaua existentiala fara a o trai si de a aborda idei si teme cat mai profunde, pentru a nu-ti risipi talentul pe desuitudini in genul \"operelor\" mai sus numitelor.

Cu increderea ca vei confirma, FA

Este noblete in primul rand in poezia aceasta, chiar si suferinta denota o capacitate princiara de a o accepta, nu e dispret, nu e ura, e numai curgere de cantec umbrit, simt ca as vrea sa fiu acolo chiar si numai pentru a trai fiorul sfirsitului si al neimplinirii, ca o evadare in propria nefericire.
Cuvintele tale au o leganare care inspira, nu eu devin romantic, caderea aceasta a ta cu durere printre lumini, aici e romantismul.

cu sufletul prin jumatatea toamna, Florin

O, DOAMNE!!!, nenorocitele astea de telenovele, ce au facut din voi. Si inca o mare catastrofa, acele reviste stupide, de-alde \"Povesti Adevarate \" si altele asemanatoare, pe care se vede ca le-ai citit ca pe Sfanta Scriptura, fara a gandi ca de fapt sunt scrise in proportie de 90% de acelasi autor.
Daca ai fi avut mai mult exerecitiu al scrisului si cititului, ai fi observat ceea ce se observa si in scrisul tau, toate personajele au acelasi limbaj, acelasi mod si nivel de exprimare, indiferent de varsta, studii, categorie sociala, mediu de provenienta,etc.
Glumele sunt bune dar , din pacate, au fost deja spuse prin literatura clasica sau prin presa de profil.
Ramane doar o tentativa esuata de a copia nimicurile si banalitatile deja scise intr-o forma nici macar originala.
Iar cel mai grav imi pare absenta rabdarii. Poti fi nerabdatoare sa-ti traiesti viata, dar cind vrei sa luminezi pe omenirea cu intelesurile pe care le-ai descoperit vietii, trebuie sa ai o ralatie mai indelungata cu masa de lucru. Si sa te sfatuiesti si cu altii. Desi acesta este rostul Agoniei, dar am observat ca nu ti-a picat bine critica mea la refularea ta \"Fuck love\", pe care ai retras-o imediat, din ce motiv? Te-ai rusinat sau nu iti plac decat criticile pozitive ale celor care, datorita frumusetii tale, se tem sa iti spuna adevarul?
Iarta-mi sinceritatea, dar cred ca ai nevoie de un dus rece.
Si retine ca nu ti-am spus sa renunti.
Dar scutura-te de naivitate daca simti ca ai ceva de spus.


Viata iti apartine. Nu muri saraca.

Recunosc ca-mi place, sugestiva imaginea campului de cai albi sub panza de apa rosie, ecoul poate fi preluarea si amplificarea chemarii spre lupta, cade peste arborele pacii garbovit, printre albul pacii si ploaia sangerie pana la un nou inceput, bun...rau...nimic nu e sfarsit pe pamant.
Interpretarile pot fi multiple, ca si imaginile flash pe care le genereaza cuvintele.
Ma bucur sa descopar ca avem acelasi an al nasterii, asa ca imi pot permite sa ma adresez la pers. a-I-a, sg.
Nu am inteles bine, intrucat commul tau s-a rezumat la a-mi ura inspiratie, sa inteleg ca imi lipseste ?
Glumesc, desigur, eu oscilez intotdeauna intre partea sobra si cea comica a vietii. Desi sobrietatea noastra e atat de caraghioasa daca o privesti din afara galaxiei...

O sa ma rezum la a-ti citi poeziile, nu mai am nimic de comentat,e clar ca stapanesti la nivel expert arta cuvantului, daca gresesti ceva trebuie sa dai socoteala singura, dar pe linga sensibilitate ai si luciditatea care te ajuta sa vezi dintru inceput perfectiunea sau diformitatile formei. Unui poet adevarat nu-i mai pot spune decat:
drum catre nori si ploaie de lumina !