oameni care supraviețuiesc

ecaterina,
mă mulțumesc doar cu atât:

\"singurătatea taie
și in inima cadavrului
nu mai zvâcnește nicio privire

nu se mai limpezește nicio apă

luntrea o purtăm cu noi
am devenit doi oameni care supraviețuiesc\"

din punctul meu de vedere(filozofic, desigur) aceasta e poezia
ai concentrat întregul într-un micropoem care poate fi de excepție

cu sinceritate,
teodor dume,

Mi-a placut. Ca o scriere in urma reflectiei ochiului urias.

da! supreviețuiesc și oamenii și poemul
deosebit nici un reproș de făcut nici pictorului nici poetului
simplitatea îmbrăcată în metafore și katy în fața nistrului și a vieții îmbrăcată în prietenie
rețin \"singurătatea taie
și in inima cadavrului
nu mai zvâcnește nicio privire
nu se mai limpezeste nicio apa\"
felicitări amândurora
cu admirație
cn
ps diacritice lipsă sa in limpezeste
nicio sau nici o?

\"nicio\" e forma corectă conform noului DOOM

aleg
de mâine
eu voi începe să vorbesc frumos
poate vom învăța să citim mai mult

și

singurătatea taie
și in inima cadavrului
nu mai zvâcnește nicio privire
nu se mai limpezește nicio apă

va multumesc pentru semnele voastre, aici. ieri conversind cu donmul sofronie ne-am jucat un pic de-a poezia, ne bucuram ca a iesit ceva pe placul vostru. multumim.

Ecaterina, versul tau seaman atat de mult cu Prutul poate ca Siretul fie si Nistrul... dar de la Nistru pin\' la Tisa... tot noi suntem... plecaciuni... plec frumos sa-mi clatesc memoria... mi-a placut fir-ar acest poem! am plecat, O nopate
langa un ulcior cu apa vie!

multumesc, asa, simplu si scurt. multumesc. atit.

Da, am trait candva aceste tremurari, poate in alta viata am salasuit pe meleagurile tale, prea imi e totul aproape de intuneric, prea se gudura nostalgia pe langa cugetul meu si nu stiu de ce vreau s-o alung in loc sa-i deschid o neliniste ca sa te pot cuprinde in asteptarea mea fara de luntre...
Mi-e dor de padurile si de apele voastre, Cati, de nelinistile tale incrancenate si de tot ce adancul tau involburat risipeste, pe aici e atata uitare ca nici pe ea nu o putem aminti...

M-a leganat durerea ta si mi-a fost inserare...

Florin

multam pentru semnul de suflet. as face acum o poezie ex promto din ultimul rind lasat, dar timpul si agenda ma fugaresc din urma.

\"carnea pietrei\", Ecaterina? Observ înclinația ta spre genitive și negații, dar nu fac decât să-ți încarce textul. Încearcă să spui concret ce simți, nu scrie de dragul unor forme, sau, mai rău, pentru a urma un șablon văzut la alții.

eu sper ca inainte sa scrii aici ai mai citit si alte texte din ceea ce scriu, si ai observat ca am de fat un alt stil in poezie, si ai mai observat ca in subtitlu este indicat numele unui coautor. expresia citata nu imi apartine. atit.

Nu vreau să insist sau să fiu offtopic, însă înainte de a face un duet poetic trebuie să te întrebi (să vă întrebați) care vă este scopul. Ideea că tu ai alt stil de fapt nu te ajută prea mult. Vei vedea că \"a avea un stil\" e o chestie instabilă. Nu stilul unui autor îi este recunoscut, ci termenii, structura, un anume model care apare în fiecare text. Și, fie vorba între noi, este o treabă plictisitoare, care te limitează și îți limitează cititorii. Nu contează că am citat o expresie pe care n-ai scris-o tu. Ție îți place cum sună? Presupun că da, dacă nu i-ai spus coautorului că sună aiurea. Ajutați-vă reciproc. Pentru asta sunt jam-session-urile: rezultatul trebuie să fie un text mai bun decât ați fi scris fiecare în mod separat.

eu doar respect formularile coautorului, nu am vrut sa ma implic in cersul din care nu mi apartine nimic, chiar daca nu e pe placul meu. dar iti inteleg sugestia. sunt curioasa sa-ti stiu parerea la un text de-al meu la care am lucrat doar eu.