ceas cu păsări

cum se intampla Maestre ca timpul si dragostea stiu sa isi danseze valsul si sa nu lase pe nimeni intre ei. de parca minutarul ar fi un a-ritmic care ne calca pe picioare.

retin pentru duminica mea

ceasul ăsta e cu păsări nici nu are minutar
numai morții mele stau priveghi ca un pândar
ziua-ncepe timpul pleacă să măsoare
cât a mai rămas din soare

cu placerea lecturii adunata-ntre sori si stele
angela spinei

observ o latură aproape acestei duminici.Și dacă ea se arată și dumneavoastră pentru mine se întâmplă oră exactă și vă mulțumesc Angela Spinei

iată
rază numai una
Domnul îmi întinde mâna / un final desăvârșit, poezia e doldora de secvențe notabile, de sensibilitate extremă.

Mi-au plăcut: oră nouă bate somnul din pământ/ trece o femeie prin distanța crinului/ timpul pleacă să măsoare
cât a mai rămas din soare / ceasul ăsta e cu păsări nici nu are minutar

cu respect, Silvia

Observ că ținem strâns. Dragă Silvia Goteanschii pentru mine este frumos că tu că ea și alții arătați ce încerc să se vadă.E o mulțumire de suflet pe care o lasă cineva.E bine....mulțumesc de bine Silvia

de farmecul pustnic de diacon la mânăstire îmi place Silly-șteanul ăsta de copchil
cu minunății năstrușnice pe limbă...:)
zi înainte frate Siliștene că bine le zici!
stimă și amiciție din Țara de Sus...cu pălăria jos,
george cel asztalos

nu poci încumeta întregul zilei.Dau cu privirea prin poeziepunctro.Uneori când scriu știu că vin oameni să caute.Unii găsesc ia și pleacă.Dragă Țară de Sus dumneavoastră sunteți recomandarea mea și vă prețuiesc pentru răbdare și încredere.Mulțam fain bădie George Asztalos

Mai intai a vorbit titlul:e o poezie care merita citita.Apoi au inceput sa vorbeasca versuri precum:,,se așează în vitrină patul printre ceasuri noi\'\', ,,oră nouă bate somnul din pământ\'\', ,,a venit în fața casei anotimpul nucilor
și la poartă latră lumii niște câini\'\', ,,îngerii iar se ascund pe sub podul unei flori
de la stânga- dreapta sorții

ceasul ăsta e cu păsări nici nu are minutar
numai morții mele stau priveghi ca un pândar\'\'.
Un poem plin de sensibilitate,de toamna si de Dumnezeu deasupra noastra,in ciuda ratacirilor noastre.
Cu respect,
Diana Tugui

o poveste despre moarte cu lumină
ceasul cu îngeri să nici nu aibă limbi așa va trece de eter
aripile de păsări îî asigură timpului zborul dincolo de stele
\"Dumnezeu învelește cerul peste mâini\" și dă poemului aripi spre sufletele noastre
cu admirație,
cn

când pe poartă și pe fereastră intră apoi și ies numele oamenilor gazda se află în emoție.Totală! Iată așa cuceresc din ce se întâmplă fiindcă nu este premiu mai frumos decât să opbservi străinul că încumetă din pita ce o scrii pe masă.Sunt fericit că încercarea mea aduce dumneavoastră.Diana și Carmen vă foarte mulțumesc.Gestul dumneavoastră al cititorilor din ultima vreme mă pune pe gânduri.Îmi dați curaj pentru că știu că se află ascunși pe aici și din cei care dacă s/ar putea arîmpușca din aripa mea.Dar așa cu dumneavoastră la drum nu are cutez de a trage.Mulțumesc foarte mult.

Doamne, de cand de frica mana mi se graieste spre alte nume, si-ti ocoleste cantul, de parca teama de dulce cuvant in postul etern al tacerii tinutu-ma-n loc!
Nu-i noapte mai fasta si-alean de trait decat zbuciumul dulce-al rostirii pe care-o crezui ratacita prin moartea poetilor mei. Ma bucur ca dorul iubeste pamantul si nasc impreuna tristetea ce-o canti, si nori fluturati la ferestre-ti coboara sa-ti spuna ca cerul te-asteapta prin munti!
Doamne, cand citesc o poezie adevarata, tot zbuciumul nasterii si al pieirii zvicneste in sufletul meu. Imi cer iertare, Florine, ca m-am risipit mult pe ape si nu ti-am citit viersul dulce, cum spunea ingerul nostru, EMINESCU.
Nu pot comenta acest fluviu de cant. In imperfectiunea perfecta a iambilor, troheilor, hexametrilor si a altor unitati de masura cu care criticii isi castiga bietele mercedesuri, sta vraistea dorului meu neumbrit, si vreau sa-l adorm, sa-l trezesc si sa-l sfasii, sa-si strige durerea spre necuprinsul dumnezeirii.
Daca tot cantul ti-i la fel, nesomnul mi-i tovaras nopti de-a randul.

Zbor nesfarsit si lacrima nestinsa !

Florian Abel

...ticaind aripa.
Inalta e lumea paserilor tale, Florian, inalta si luminos cantatoare.

Iata un poem in care te poti inveli, sa nu te atinga frigul secundelor.
\"ziua-ncepe timpul pleacă să măsoare
cât a mai rămas din soare
iată
rază numai una
Domnul îmi întinde mâna\"

multumiri pentru frumusete, in primul ceas al diminetii.

Păi dacă se aude și în Brașov cum alungă din secundă ceasul meu aceasta înseamnă încredere înseamnă drum înseamnă mai cu seamă dorință pentru ceasornicar cum să vegheze nu cumva paserea asta a mea să rămână timpului în urmă.Deocamdată încerc doar să țin la vedere nu cumva să întârzii nici morții cum nici viețuind.Îți mulțumesc Adrana Lisăndrița lui Lisandru