ziua nuntașului

oh, îmi place acest poem, poate și pentru că nu mai sunt păsări... sau or mai fi, că nu se poate să nu fie păsări în lumile siliștene, dar sunt mai sus, în înaltul acestui cer verzui deschis, zboară departe și le simțim doar umbra trecând peste cuvinte

poemul acesta are o umbră de film românesc vechi, alb-negru, cu mirese uitate în gări prăfuite de provincie, cu cai mormăind aplecați între șine, plecări și uitări și reveniri în acasa acaselor, ochi mari de fată mare privind în depărtări de zăpadă păscută de vânturi, cu toate fâșâiturile aferente unei pelicule vechi, crăpăturile de lumină azvârlite peste cadre cu generozitate

ca să zic mai pe scurt, al dracu ce mi-a plăcut!

Dumneavoastră bine ați văzut în absență paserea nu a mea ci a dumneavoastră a ei a lui ...iar dacă poemul acesta a treyit o stare pentru mine e semn de mers mai departe.Vă mulțumesc

a-ți

ați

ati

frate Silișteanule, ziua asta.

dacă poemul acesta așa a inspirat ție respect desăvârșit

vine iarna, una cu nostalgii de data asta pentru bietul nuntaș rătăcit de alai:\"rugăciunea peste care blând se-așterne zăpada\" , \"fularul subțire de mătase\"...
de compătimit artistul (departe de o anume \"ea \") ,care scrie poezii \"să facă bani de drum\".icoanele prea pline de sfinți, maestrul care le-a pictat nu-și poate odihni portretul.dar pașii ce se scutură de noroi mâine vor zbura la cot cu \"paserile\". un text plăcut despre condiția artistului.
sinceritate și prietenie, Narcis

Aici e o silisteana mai pe limpezimea omului, mai \"descriptio evlavie\", da tot cu inseilare de neintelesuri ratacite, ca mult mi-e pe placul aleanului graitul tau, Silistene, si tare se rascolesc in mine singerarile crinilor cand iti ratacesc prin suferinte.
Ca de dragul cantarilor tale scris-am slova de mare bucurare, dar ochi cu sclipiri securiste-o bagara-n refuz permanent.
Dar tot iti voi scrie odata colindul ce-l simt la citirea maiastrei rostiri, caci nu sunt adus de reflux pe campie, si stiu de ce inima-mi canta cand vad un POET, si-l simt pe acel al carui destin e-mpletit cu cel al neamului meu.

Cu dor de cant si-nstrainari de sange, F.Abel

nici nu știi frate mai mic bistrițean ce fericit e nuntașul de această ploscă plină ochi cu luminare cu emoție....uiote bre frate ce măreție pentru încercarea mea ce încurajare de viaț
ă și de poem îmi dai.e onoare pentru mine că și dumneata ai oprit drumului și ai găsit înțeles.îți foarte mulțumesc

cred că sunt prea mari vorbele și nu pot să încap ....îți mulțumesc abel