„De câte ori gândul meu nu fuge hoinar, descătușat de conveniențele rosturilor mele în depărtările străinătății, de câte ori cugetul meu nu evada din emisferele universului muzical pentru a-mi oferi
În vremea aceea, pe când Artistul mă plăsmuia, un dirijor își acorda bagheta la marile simfonii ale lumii.
Intru, iau loc, salut o cunoștință. Doamna se ridică de pe rândul din spate și
Mi-am luat, într-o seară, fericirea la rost;
nu știu câte ore pe ceas să fi fost.
Mi se-arătase, timid, în noapte
cu parfum de smirnă și de vise răscoapte.
Luna bătea în cer, ca în piept
inima
„Cuvintele pe care nu le-am spus,
Sunt tot atâtea trepte de tăcere:
Adânc in mine, mai adânc m-am dus,
Acolo, unde orice vorbă piere.
De-acolo, din limanul necuprins,
Din lumea fără mal a
Totul a început într-o sâmbătă frumoasă de septembrie, când am fost cu Gheorghe Dobre la Orașul de Floci unde se sărbătoreau Zilele Europene ale Patrimoniului. Era 21 septembrie a.c. Până la
Pe Dunăre-n jos,
Pe-un câmp ciulinos,
Gică-Helis trece,
Cu tovarăși zece.
Nouă poeți mari,
Dar și bucătari,
Cu Daniel zece,
Care-i și întrece.
Merg cu toți pe cale,
Să aleagă-n vale,
La
„Minutul 175. Trenul pornește. Trec la fereastra din partea cealaltă, spre câmp. Sub lumina lunii, Bărăganul se întinde nesfârșit și în depărtare devine haotic. E luni, 10 octombrie 1938, mă cheamă
Drumul șerpuia printre dealuri despădurite, forma de relief în care sufletul mi se simte acasă. Mai ales în ziua aceea de toamnă coborâtă parcă din mâinile lui Dumnezeu. Soarele, apropiindu-se de
Cei care pleacă lasă urme pe suflet;
cei care pleacă promit totdeauna că se întorc;
unii chiar o fac.
îți bat în inimă să afle dacă ești acasă,
bine-ar fi să te și găsească!
Cei care pleacă se
Pe lângă Teatrul nostru, se aciuase, la un moment dat, un tânăr straniu. Pe de o parte, foarte speriat în relațiile cu oamenii, părea a fi retardat; pe de alta, avea abilități la care mulți dintre
Există oameni despre care îmi spun că reprezintă opera de artă a lui Dumnezeu. Desigur, orice om este creația Sa – perfectă, cum altfel? – și fiecare trebuie prețuit și iubit măcar și din acest
În perioada iunie-august 2013, Ministerul Japonez al Afacerilor Externe și Uniunea Europeană au organizat cea de a patra ediție a Concursului de haiku în limba engleză Japonia-UE, având tema
Începând de anul acesta, avem prin lege (53/ 2013) și o Zi a Limbii Române (ziua de 31 august). O fi bine, o fi rău? Părerile sunt împărțite. Dan Elias susține că ziua Limbii Române ar trebui să fie
Terminase treaba mai repede la Institut. Se cam zorise, spărsese ceva, se tăiase în cioburi. Și viața ne-o facem țăndări. Nu-i nimic, o să treacă. Toate trec. Trebuia să plece cu un sfert de oră mai
Singurătatea mi se furișează sub piele
ca o actriță de mâna adoua
căznindu-se să intre în rolul Cleopatrei.
Singurătatea aceasta
ca o damă trecută și ieftină
pare să nu priceapă că vremea ei
Cabinetul ginecologic. Acolo e o lume. O lume în care, uneori, n-ai vrea să fii. Și totuși, o lume fascinantă. Desigur, dacă te poți detașa de lucrurile mai puțin plăcute. Acolo, se înfruntă viața și
Premianții Concursului de creație literară, plastică și fotografică „Dor de dor” 2013, dedicat satului românesc, au fost invitați, în data de 16 august a.c., la Lehliu, Hanul dintre salcâmi (nu știu
Grea pacoste și dragostea asta! Uneori mă întreb dacă nu ne-ar fi mai bine fără ea. Dar nu-mi vine să-mi dau răspunsul. Uite-așa, nu-mi vine! Bunica zicea: „O femeie inteligentă se îndrăgostește cu
Puține trebuie să fie locurile atât de încărcate de splendoare și mister, cum este Delta Dunării. N-am înțeles de ce n-am fost acolo decât o singură dată, când eram elevă în clasa a VIII-a. Cred că
Îmi place, vara, ceasul în care se insinuează înserarea. Îmi transmite o liniște, dar și un mister nedeslușit, răscolind aiurite doruri ale depărtărilor. În ceasul acela, parcă mi-ar plăcea să zbor,
Claudiu mi-a dat de înțeles că terminase povestea. Arăta obosit, de parcă o trăise. Într-un anume fel, chiar așa era. Cât despre mine... O mie de gânduri îmi străpungeau rațiunea, fără să pot pune
Mă cheamă Lina și sunt servitoare din mamă-n fiică. Așa mi s-a spus încă de copilă: „Tu ești servitoare din mamă-n fiică, să-ți intre bine asta in cap și să-ți iasă alți gărgăuni!” Gărgăunii mei au
Înainte de a părăsi Parisul, David a trecut din nou pe la atelier. Nu mai purta haine elegante, arăta mult mai modest și parcă nici nu l-ar mai fi interesat, părând mai degrabă preocupat de ceva ce
Elegie degeaba
(trimisă, tot degeaba, la Alb-Umor)
Nu mă-ntreba iubito,-n noaptea asta,
De unde vin, nici câte sticle am
Dat gata, pân-am nimerit fereastra
De mi-am vărsat și sângele pe
FD