Elegie degeaba

...să respecți lipsa rimei de la sfârșit, iar finalul vine surprinzător, dar cam dur. Îmi amintește, vai, de legumele mele de la Vișeu :)

Petre, mă încearcă rar inspirațiunea într-ale parodiei. N-am prea lucrat-o, am scris-o așa cum a venit. Cât despre finalul dur, sper că nu te-am speriat prea tare:))
Mulțumesc!

de umor, nu degeaba! finalul dur se datorează unei iluzii optice date de conținutul ne(-)curat al unei sticle ori al mai multora... :).

Mulțumesc, Ottilia! Mă bucur că ai citit.

Aha, asta e mai europeană, dacă fumoasa are mustăți, cred că se numea Vasile. E totuși una din cele mai parodiabile poezii, eu mai am două pe care cred că am să le postez așa, de amorul artei. Asta e delectantă și realistă, ca toată realitatea contemporană. Ca o rană.

Mulțumesc de zicere! Da, și mie mi s-a părut f. parodiabilă, câtă vreme m-a inspirat până și pe mine. Tu, în schimb, excelezi la parodii, așa că încet, încet, încerc să iau lecții. :)

Poanta e foarte bună. Mustățile sunt altceva decât legumele lui Petrică ot Vișeu.
Limbajul e la limita decenței, servind umoristic, fără îngroșări - cârlige - stridențe.
Urechea mea afonică detectează unele diferențe față de original. Posibil să mă înșel.
Nu e excelentă, dar e bună.

Calimero

Mulțumesc, Laurențiu! Am încredere în părerea ta, îți cunosc și exigențele în materie de texte umoristice. Și felicitări! Ciocănitoarea lui Florin mi-a zis și de tine că ai luat premiu la Alba. :)