Haiku (24)

singur pe munte-
ma calauzeste doar
mirosul de fragi

cu prietenie,
george

Bun venit, George! Iată cum fragii, cu mirosul lor înnebunitor, pe mine „m-au rătăcit”, în timp ce pentru tine constituie călăuză. Să mai spună lumea că oamenii sunt la fel! :)
Mulțumesc pentru semnul amical.

singurul din munți
ce nu se rătăcește -
un ghid cu polipi
:)

singură pe munte
se rătăcește cărarea
în mirosul fragilor

acum nu stiu daca am depasit regula

Mulțumiri de prezență și versuri. Amuzante.
Dane, numai trăznăi îți trec prin cap. Auzi, ghid cu polipi!
Ștefan, pe pagina mea, depășirea nu e interzisă. Poți să-ți pui imaginația la încercare. Important e semnul lăsat.

Mi-e dor si mie sa ratacesc cararea si mirosul fragilor.

Mari, prezența ta - binevenită, ca de obicei.
Natura - și eu m-am depărtat de ea, de aceea încerc să mi-o apropii măcar în scris. De atâta trai printre fiare și betoane, am uitat mirosul fragilor, al fânului proaspăt cosit și...câte și mai câte.

Eu când rătăcesc
o cărare mă descurc -
că mai am două

Scuză-mă, Florinel, Dan este de vină, după el m-am luat cu această glumiță...

Cornel

Cornel, e bine să aibă omul rezerve:)
Interesant acest senryu. Epigramiștii cochetează cu succes cu genul acesta. La mai multe!

... niciodata care-i treaba cu haiku-rile astea. Ce poezie e in astea trei randuri? Cine-mi explica?

Treaba cu haikuurile astea necesită o mulțime de explicații. Pentru informații competente, se poate accesa site-ul Romanian Kukai. Acolo, informația este multă, dar și bine organizată, provenind din surse demne de toată încrederea.
Cât despre poezia din cele trei versuri, chiar dacă în cel de mai sus ea nu poate fi aflată (lucru cu care mă declar de acord), totuși nu se poate pune această etichetă pe întregul gen. Însă e adevărat că este un gen mai greu accesibil, atât celor care încearcă să scrie cât și cititorilor. Poate și pentru faptul că provine dintr-o cultură total diferită de a noastră.