grota din Repedea,
joaca de-a prinselea
după căpițele copilăriei
când, nesupravegheați,pierdurăm
prea timpuriu oare?....temuta castitate.
ideile din ale filelor amiciții,
florile culese
sevele sufletului meu se scurg în corpul tău incandescent
ca un licurici ce se zbenguie în negura singurătății.
soarele amiezilor noastre pline de săruturi
luminează în amurg aștrii amorului ce-s
strâng căușul palmei
nurii mustind de plăceri
întăriți răsar.
pășesc pe verdele hotar
albit acum de nea
fug spre libertatea mea
cu florile pasăre de paradis
cu visul meu vis de vis
aduceam lumile unirii de pe plaiuri îndepărtate,agnostice trăiri,
veneai pe ale inimii poteci încastrate cu viile dorințe primare,
inima-mi plină de legenda turcilor ce săpau uitați înadins sub
suflet pribeag alergi pe marea înghețată-n țărmu-i
și vezi cum nălucile gândului mânate-n văzduh revin la viață.
întâlnești entități ambigui, străine parcă:bine și rău;
alegi cărările firii
ludicele-mi trăiri le naști din temerile tale de sărutul meu ce ți-ar reda fericirea.
unirile noastre din cerurile albastre, zborurile temerare spre ale tale brațe,
ieșirile care nu mai așteaptă
cutreieram candva muntii si soarele-mi zambea-n iarna-n fata/aievea aparut-ai de niciunde si nicicand,in ritm de salsa ti-am pierdut pasii/mirificul tau zambet m-a imbatat si m-a umplut cu vii
celeste clipele în care în razele soarelui îmi clateam fața după săruturile tale,
aceleași dulci-amare clipe trăite amețitor de repede, prea repede pentru tine....
vulgaritatea lumii, desuetudinea
rămășițele panicii din sufletu-mi le-ai îndepărtat prin indiferenta-ți grabă....
odihna pașilor mei ce aleargă goi pe țărmul unei mări cuprinsă de gheață...
dorințele tuturor femeilor parcă prea
...
de n-as fi sentimentalul uitat care valseaza pe inimile deschise/
m-ar rascoli fiorii durerii interioare si planset mi-ar cuprinde ochii/
daca nu mi-as croi din sentimental o cale catre
vechile file îmi răsar îngălbenite înaintea irișilor încântându-i ca o atingere a adierii primăvaratecelor dorințe.
sub teiul ce-mi vine acum în minte, parcă luam spiritul la
întrebări, despre
prințesă a inimii și sufletului meu desupra-mi te rotesc și joaca-ți castă
lângă sufletu-mi dans învață iar râsu-ți pur divinu-mi scoate la suprafață
pura și inocenta-ți viață clădită din
dragostea o regăsesc atunci când inocenta-mi făptură la divin din când în când la taclale e chemată...
incerte supoziții înlatură spiritu-mi însetat de cunoașterea manifestării libertății
eliberez sufletu-mi de amintirea ta dureroasă de ieftină curtezană,
eliberându-mi inima de spasmele frumoase in care izu-ți de suavă porumbiță
amestecat cu al meu , al vajnicului vultur ce te
...vinovat a fi e o parere apusa-n astrii care-mi binecuvanta viata,
...edenica fiinta-ti se puse ca o parere in eteru-mi si zbor invata.
...ritual sangvinic desfasori prin porii-mi aprisi de a
hâda , sinistra pleiadă neo-istă mă întâmpina cu trase focuri de armă.
veșnicia mea le-o luă înainte pe aleele c.c.-ului vânând
închipuiți teroriștii.
t.a.b-uri înfrățite își traseră 12,5 calibre
eliberez sufletu-mi de-a gloatei mizere ceață
ce împăiejenește a ochilor mei crâmpeie de verdeață.
cuvintele-mi distorsionate de umbrele funeste
evlavios deschid ale interiorului meu
revelionul, în alte coordonate, e trecerea noastră existențială.
petrecerea, balul miezului nopții, valuri de șampanie ce țâșnind artezianic,
mințile desfată, trupuri în dansuri frenetice aruncă și
adun hârtiile cu mintea și-mi așez voalat scrisa
luând literă cu literă cu ochii-mi intrigați ce strigă
estetic te așez uneori la început de cuvânt întreagă
xenofilă alungi gândurile ce-ți îmbie
de-a lungul așteptării unei vii și alerte dorințe
împrăștii petalele sufletului meu de tine rupte
ca și cum mi-aș fi dorit a rupe piticii trandafiri
ce-i iubeai când radioasă picai,
iarna pică in suflet cu o nouă durere nemaiîncercată când revin tristele ecouri,
imortelele din fereastră își dezvelesc petalele, lumânari ard întinse sălbatec pe unde apuc împrăștiind ale
alegeam urma destinului strecurat alert pe fereastra-mi deschisă ca un halou luminos,
aleg după criterii comuniste în cabinele hâde speranțele mele triste ca o despletită fecioară,
alegeam atunci
valuri imense de gânduri reculese din inima-mi rănită adapă izvoarele sufletului tău./
iubeam, dansul cu o fragilă ființă ce-mi încântase în tovărășia-i auzul./
cărări romane străbatem împreună
atingerile îngerești, sublime mă copleșeau când dezrobită ai împlinit voia;
durerea dorinței mai vie ca oricând mă cuprinde când buzele tale m-alintă.
iași, cetatea colinelor șapte, locul nostru de
