Poezie

seve...

1 min lectură·20 februarie 2010

Mediu

sevele sufletului meu se scurg în corpul tău incandescent

ca un licurici ce se zbenguie în negura singurătății.

soarele amiezilor noastre pline de săruturi

luminează în amurg aștrii amorului ce-s strânși deasupra.

pleoapele tale se zbat între dorințele mele

și nu mai vrei decât îmbrățișarea nesfârșită

ce alungă ale primăverii iele....

sevele gurii mele guști înfierbântată de vinul rose

și gustul meu aplecat spre dulce-amărui

ghicești din chiromanție....

inimile nostre fac dansul deșănțării

și uiți de clipele nefaste

lăsându-ți dorul cu al meu hore ca să joace

dă-mi beep-uri telepatice iubito

și visul cavalerului pe albul murg

îți va apărea aievea-n față...

sevele trupului meu aleargă prin tine descătușate

iară tu, plină de mine, mai vrei încă o noapte

trăită în sălbăticia orgoliului meu nesaturat

de buzele tale care parcă îmi vând delicii...

trufandale...nurii tăi se împing obraznic în pieptu-mi,

vrei dorințele împlinite captive să le ții

în așternuturile întâiei nunți a noastre

păstrând intacți toți trandafirii

cu urmele săruturilor noastre.

sevele mele împletite cu ale tale

sunt sevele regăsirii ancestrei fericiri umane

aproape uitate...

plimbându-ne de mână,ochi în ochi

gură-n gură

lună de lună

seve amestecând

dragostei facem cunună.

002.738

Felix Onofrei. “seve....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/felix-onofrei/poezie/13929525/seve

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.