Poezii

sunt spirit liber ce alerg prin lume oprindu-mă arareori la sânul tău alintându-te. uneoti sunt cer, alteori pământ sau apa. sunt un om flămând de dragoste sau un saltimbac ce face

strânge-mă boare de sărut a razelor dimineții ce primenesc darnic pământul. strânge-mă atom din jurul tău când după miezul nopții volatil îți dau târcoale. strânge-mă din preajma trinității când

îmi încordez umerii-mi ce poartă stânci spre înalturi și-mi simt inima pulsând în membre iar pântecul umflat de canonica abstinență și dorul de tine oricare-ai fi în planul Celui Sfânt iubirea-mi

ador nesomnul meu cateodată și cutreier artere, mă contopesc somnambulic cu trecătorii ce merg la serate ori dau nas în nas cu noctambulele străzii: unele hoațe, altele nimfomane dedate plăcerilor

pătrund cu acuitatea simțurilor mele în fulg de nea apoi , în bob de sămânță neîncolțită așteptând creșterea într-un ungher al incipientului cotiledon,pătrunderea către lumină și-mi imaginez

departe-n lume,deasupra albilor munți ori prin nisipuri crude deprins cu vorba cea de soi și cu meșteșugul de filosophare îmbrățișandu-mi semenii cu priviri uneori blânde dar

vremuri politicianiste în care șacalii se adună pentru a sugruma cu aceeași înveninată ură viața și dragostea... amorul artei sancționează porniri tribale cărora nu le pasă de valorile

clopote bat sacrosanctul tact al chemării la rugăciune, liturghia, utrenia sau vecernia pios și solemn ascultate credincioșii ce inchină mătănii sfinților, rugăciunea-n duh de cădelniță și tămâie

irațional, mă uit la filmul cosmos rod pop-corn, exact în spatele-mi doi adolescenți limbi își sug; ies, iritat de angoasele iubirii de care fug parcă întărâtat pe viață. pornesc pe Magheru

adânc în inima-mi săpat-ai șanțuri în care ai lăsat noroaiele vieții tale./ nemaidorindu-mi a-ți întâlni făptura ori sufletu-ți amanentat unei alte soarte,/ daru-mi furat ori minciunile-ți abjecte

revin de peste oriunde m-am împrăștiat în așteptarea mea cel ce-și caută necontenit destinul ori care-și modifică traiectorii... revin pentru a mă recunoaște, pentru a-mi regăsi ființa și de a

spațiul viorii, neconvenționalitate și mister alături de oameni pribegi ce-și caută hrana sufletului: acorduri de clape, suflători, vioare, voci ce live etalează \"visul unor simfonii de

revedem copilăria noastră în giumbușlucurile lor, năzdravăniile, curiozitatea, fericirea fiecărui joc. copii, prin râsul lor ne duc în rai, oglinda sufletului pur. calea spre nemurire, destinul

cuvinte prelinse din venele tale țipă asiduu, acid, în sângele meu prea murdar de sacrosante vorbe, prea inocent de a se dărui.... cuvinte șoptite de buzele tale prea rujate când sărutai inima

mare rece, si singurătatea în care pe digul drag trag o havană apoi recea bere păstravul ars si briza care nu mai contenește multimea țipă concertul bubuie-n urechi animatoare

cugetu-mi se răsfață cu octavele pline de si bemol. inima-mi stă secunde, prin alveole nu mai pătrund compușii de ozon, ochiul minții deschis uneori înainte de somn mă împinge apocaliptic spre

d.j-ul mă aburește spărgând aerul cu mixaje, rinocerii foșgăie țopăind cu apucături bizantine, alburie e schema trupurilor cu shaorma îmbuibate. geme funebru cd-ul ș-o trompetă cântă

8 MARTIE Ziua fericirii mondiale în care soarele alintă femeia Cu razele sale îi dă prinos de lumină și frumusețe. Florile lumii pentru fete, femei și mame, dăruite Ca pe un omagiu lor și

primăvăratice simțiri ce au hibernat în iarnă s-au trezit, fără să știu, dis de dimineață iară mugurii mi-au arătat, cânt de pasăre-n copac, flori multicolore atrăgând albina spre

....mamelor gânduri pioase pline de frumusețe. ....această lună care deschide fiesta primăverii, ....rai și fericire, încântarea ochilor, darul florilor, ....trăirea renașterilor din pămânul ce ne

grota din Repedea, joaca de-a prinselea după căpițele copilăriei când, nesupravegheați,pierdurăm prea timpuriu oare?....temuta castitate. ideile din ale filelor amiciții, florile culese

sevele sufletului meu se scurg în corpul tău incandescent ca un licurici ce se zbenguie în negura singurătății. soarele amiezilor noastre pline de săruturi luminează în amurg aștrii amorului ce-s

strâng căușul palmei nurii mustind de plăceri întăriți răsar. pășesc pe verdele hotar albit acum de nea fug spre libertatea mea cu florile pasăre de paradis cu visul meu vis de vis

aduceam lumile unirii de pe plaiuri îndepărtate,agnostice trăiri, veneai pe ale inimii poteci încastrate cu viile dorințe primare, inima-mi plină de legenda turcilor ce săpau uitați înadins sub