Poezie

iubirea cu melomanii

1 min lectură·16 martie 2010

Mediu

cugetu-mi se răsfață cu octavele

pline de si bemol.

inima-mi stă secunde,

prin alveole nu mai pătrund compușii de ozon,

ochiul minții deschis uneori înainte de somn

mă împinge apocaliptic

spre frustrările singurătății atinse

paroxist de sublim.

parfumul margaretelor roz

unit cu Bolero de Ravel

s-a întins pe perna-mi în sălbatecul meu drum

către micheline ori o alta pe care aș numi-o nu știu cum....

aceeași destinație,metroul care nu mai oprește-n stație,

curvele care-mi ies din patu-mi pe rosetti,

viața în care patronii fură ca-n codru,

tubele care dumduie nebun de lugubru....

zbughește-o frate către o altă libertate:

poate în peninsula soră

ori la quebeq la vară.

e iară primăvară,

ies din palate păianjenii p-afară,

din pick-up-ul meu comunist placa răsună,

vreo trei fete își dau coate

strigându-mi, pe bune, ca vor iubire cu melomanii.

pigmentul meu mă arde, trupu-mi nu-mi dă pace.

trag puțin de fiare,

un 3 în 1 a la raluca maria ioana

citind adevărul de seară

minciuni dau pe dinafară,

ochiul îl închid 120 de minunte,

inima-mi de fachir

bate în piept străin...

002.611

Felix Onofrei. “iubirea cu melomanii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/felix-onofrei/poezie/13933221/iubirea-cu-melomanii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.