panica....

rămășițele panicii din sufletu-mi le-ai îndepărtat prin indiferenta-ți grabă....

odihna pașilor mei ce aleargă goi pe țărmul unei mări cuprinsă de gheață...

dorințele tuturor femeilor parcă prea grăbite pentru mine,

modernisme ce mă-nfioară...

italicele mele litere ce simțiri exprimă îmi aduc aminte de naivitățile ce mă descoperă...

cumulul trecutelor evenimente cu cele prezente dau suma poate a unei miimi dintr-o viitoare clipă...

amoru-mi propriu deși-i mai vlăguit ca înainte în panze de catharsis sufletul îl înconjoară...