regasire

dragostea o regăsesc atunci când inocenta-mi făptură la divin din când în când la taclale e chemată...

incerte supoziții înlatură spiritu-mi însetat de cunoașterea manifestării libertății interioare.

regăsesc monumentul care nu s-a înalțat încă nemuririi dragostei ce din celest ne cuprinde.

ochi care caută inscripții pe triste fețe, cuvinte ce leagă contrarii și dorințele ușor satisfăcute.

regăsesc limitele întrecute în înalțătoarele zboruri și-mi las amprentele pe ființe iubite....

in afara mea mă regasesc zâmbind pe cerurile albastre sau prin pașii de pe culmile înalte,

aprioric mă invăț cu dezvățul de tine, mă arde sărutul tău

de pe fiecare por al pielii încrețite de uitare.

e același peron al vieții unde poposesc de fiece dată si aceeași a inimii gară în care copilul bărbătește plânge...

regăsirea de mine mă împlinește iar împlinirea-mi va împlini ființa-mi lângă tine...