FSfarcas george stefan
Verificat@farcas-george-stefan
constantawww.facebook.com/ghyogod
„Toate lucrurile sunt egale și rotunde. Ca liniștea sânilor rotundă.”
Nascut prin '87 si crescut in spiritul romanesc, mai sunt totuși in viata.
💬 Comentator Activ
Cronologie
multumesc pentru obiecție, a fost chiar binevenită, dar va rămâna \"sub ochi ai tăi\" pentru că e important ca ochii să fie ...nearticulați. :) acum este mult mai ușor versul.
Pe textul:
„Sublimare" de farcas george stefan
De îmbunătățit0 suflu
ContextUn amănunt critic. Este banal să te împuști în cap cu gloanțe, și încă și mai banal să fie gloanțe de plumb. anonim vers.
altfel interesant, cinic.
altfel interesant, cinic.
Pe textul:
„Lecția de geografie" de Adrian Suciu
0 suflu
Contextpoezia are un soi de urcare. depănăm la început cu viteza inițială zero și plecând de la dialogul de pe deal. rememorarea este într-un fel accelerată apoi, continuu dar nu liniar. părinții sunt lăsati în urmă și apoi apar copii. îmi seamănă cu desenul lui x pătrat într-un grafic cu viteza raportată la timp. urmărind acest raționament nu explic timpul prezent al verbului \"a răspunde\" din ultimul pasaj.
poezia este prea profundă ca să se termine \"acum\" și în plus miros o ruptură: copii \"întrebau\" ...la imperfect.
aș pune ambele verbe la prezent sau la imperfect.
poezie superbă.
și mulțumesc.
poezia este prea profundă ca să se termine \"acum\" și în plus miros o ruptură: copii \"întrebau\" ...la imperfect.
aș pune ambele verbe la prezent sau la imperfect.
poezie superbă.
și mulțumesc.
Pe textul:
„Dealul tău cu brândușe" de dorin cozan
Recomandat0 suflu
Contextvăd aici o singurătate deznădăjduită în care tentațiile materialului nu numai că nu rezolvă nimic, ci înlesnesc și mai mult „depărtarea razei”.
Pe textul:
„Întunecare" de Aurel Sibiceanu
0 suflu
ContextVăd aici că ambiția este cumva dictată de societate. îmi pare reușită tautologia.
Pe textul:
„Materialistul" de Roxana Cioclu
De îmbunătățit0 suflu
Contextbalans între lumea sufletului și cea care \"latră\". balans între fericire excesivă si părăsire. imagini foarte reușite. mă zgârie însă tare pe ureche primul vers. încrc să citesc fără \"locuiește\" și mie cel puțin îmi sună mai bine.
Cu respect, George
Cu respect, George
Pe textul:
„o fericire excesivă" de cezara răducu
0 suflu
Contextpare că nici dumnezeu nu are dreptul de a alege oamenii. superb.
Respect!
Respect!
Pe textul:
„și dacă îmblânzesc mortul...??" de cezara răducu
0 suflu
Contextîntr-adevăr, -Lecția despre cub- a lui Nichita mi-a născut acum vreo doi ani ideea, concretizată destul de târziu se pare. am vrut să aduc în discuție ambele perspective. După cum spunea tot Nichita \"geometria este liniștea întâmplării\" dar oamenii își pun întrebări numai când văd ceva nelalocul lui.
voi căuta mai multe paralele cu matematica în versuri, deoarece văd mult entuziasm aici.
vă multumesc pentru vizită!
voi căuta mai multe paralele cu matematica în versuri, deoarece văd mult entuziasm aici.
vă multumesc pentru vizită!
Pe textul:
„Cub secund" de farcas george stefan
0 suflu
Contextde fapt \"secund\" nu face referire la Barbu. principiul este acela că oamenii au nevoie să vadă o istorie în spatele lucrurilor, perfecțiunea nemaifiind de prim plan.
Pe textul:
„Cub secund" de farcas george stefan
0 suflu
Context..pare interesant că se sfârșește cu alta.
Și paradoxal.
Un text deosebit de frumos, dar aș mai tăia din căruța de pronume..
Și paradoxal.
Un text deosebit de frumos, dar aș mai tăia din căruța de pronume..
Pe textul:
„singurătatea se sfârșește întotdeauna cu o crimă" de ioana negoescu
0 suflu
Contextun sentiment frumos conturat.
însă mi se pare de-a dreptul cutremurătoare ideea aceasta despre insensibilitate: ”de ce începuseră jocul de remi fără mine”... paradoxal, îmi pare că intră în coliziune cu maniera de primire a veștii: „nu-mi amintesc de nicio lacrimă. nu ploua.” oricum, dumneata știi mai bine.
felicitări și succes!
însă mi se pare de-a dreptul cutremurătoare ideea aceasta despre insensibilitate: ”de ce începuseră jocul de remi fără mine”... paradoxal, îmi pare că intră în coliziune cu maniera de primire a veștii: „nu-mi amintesc de nicio lacrimă. nu ploua.” oricum, dumneata știi mai bine.
felicitări și succes!
Pe textul:
„într-o zi am aflat că ai murit" de ioana negoescu
0 suflu
ContextMulțumesc pentru critică, ești un deosebit de profund observator. Prin titlu am dorit să prefațez tocmai aceste imagini scurte, surprinse scurt și împrăștiate în decorul acelei camere. Încerc să regândesc judicios strofa a doua, dar nu cred că rima este neapărat o inadvertență. problema repetiției este reală, dar am construit astfel acea strofă pentru a constitui exact ce ai surprins dumeata: laitmotiv. dacă stau să mă gândesc o să incerc situarea florii altundeva decăt „în usă”, poate să pară mai mult ridicolă decât simbolică această conjunctură.
ce zici de asta:
”fluturii dorm înecați de oglindă,
floarea pândește cu capu-n pământ,
fluier și cânt
și mă plimb prin mormânt.”
ce zici de asta:
”fluturii dorm înecați de oglindă,
floarea pândește cu capu-n pământ,
fluier și cânt
și mă plimb prin mormânt.”
Pe textul:
„Cubism de veghe" de farcas george stefan
De îmbunătățit0 suflu
Contextunde ținem cadavrele pentru manipulare ulterioară. De aici și sălbăticia cu care mai călarim vreun cuvânt de colo-ncoace. Spital de suflete e poezia. Și totodată altar de sacrificiu. într-adevăr, puțini sunt cei care pot să agonizeze acest soi de „poem-marionetă”, de aceea se varsă multe lacrimi și mult sânge la altarul mai sus menționat: „femei și bărbați singuratici cu vieți exemplare și triste”.
Am postat și un altfel de răspuns: http://www.agonia.ro/index.php/poetry/13915613/Alături_de_o_umbră
Felicitări și succes în continuare!
jorj
Am postat și un altfel de răspuns: http://www.agonia.ro/index.php/poetry/13915613/Alături_de_o_umbră
Felicitări și succes în continuare!
jorj
Pe textul:
„poemul-marionetă" de Dana Banu
Recomandat0 suflu
ContextEste de-a dreptul monumentală ideea, și năstrușnică să fie cu adevărat de râs pământul fără oamneni. Imagini vii, o privire „de sus”.
„Seva pământului va sorbi din noi
Zestrea ei trecută, măcinată de timp
Și-și va cere birul iar clovnul
Acela va trâmbița cum a făcut-o
Dintotdeauna
Cu goarna sa alambicată
Și va da din picioare – potrivnic
Și atunci pentru prima oară
Va ninge cu zămisliri de oase
Tardiv.”
E proverbial finalul.
În altă ordine de idei să nu te lași pe o ureche când redactezi pentru că se găsesc ici și colo câte o expresie mai nereușite: „ce calcă cu”. Sau echivocul „E pulsul-cingătoare a graalului” care este un dezacord asta în cazul în care voiai să lași spatiu și să iasă așa „E pulsul - cingătoare a graalului”. apoi nu văd relevanța literelor mari la „ORBIRE”.
Respect și succes!
„Seva pământului va sorbi din noi
Zestrea ei trecută, măcinată de timp
Și-și va cere birul iar clovnul
Acela va trâmbița cum a făcut-o
Dintotdeauna
Cu goarna sa alambicată
Și va da din picioare – potrivnic
Și atunci pentru prima oară
Va ninge cu zămisliri de oase
Tardiv.”
E proverbial finalul.
În altă ordine de idei să nu te lași pe o ureche când redactezi pentru că se găsesc ici și colo câte o expresie mai nereușite: „ce calcă cu”. Sau echivocul „E pulsul-cingătoare a graalului” care este un dezacord asta în cazul în care voiai să lași spatiu și să iasă așa „E pulsul - cingătoare a graalului”. apoi nu văd relevanța literelor mari la „ORBIRE”.
Respect și succes!
Pe textul:
„Viața fast-forward" de Dîrzu Andrei-Ovidiu
De îmbunătățit0 suflu
ContextCea mai bună poezie, precum poate știi, este cu siguranță cea pe care nu am scris-o încă.
Pe textul:
„Recurs la plecare" de farcas george stefan
De îmbunătățit0 suflu
Context Îmi place legănarea aceasta pe o mare de amintiri. Atmosfera e deosebit de sensibilă.
Totuși nu pot să mă înțeleg deloc intruziunea ridicolului ”behăită” ...e vulgar și oximoronic raportat la imaginea imediat următoare ”lumina ei ruptă dintr-o stea”. eu aș pune acolo poate „potolită”.
Apoi expresia „neștiut în simțuri” rupe măsura întregii poezii, se clatină serios barca acolo.
Stilul vetust este întotdeauna o încântare. Succes în continuare.
Totuși nu pot să mă înțeleg deloc intruziunea ridicolului ”behăită” ...e vulgar și oximoronic raportat la imaginea imediat următoare ”lumina ei ruptă dintr-o stea”. eu aș pune acolo poate „potolită”.
Apoi expresia „neștiut în simțuri” rupe măsura întregii poezii, se clatină serios barca acolo.
Stilul vetust este întotdeauna o încântare. Succes în continuare.
Pe textul:
„Poveste de demult" de Dîrzu Andrei-Ovidiu
De îmbunătățit0 suflu
ContextO poezie scrisă pentru prieteni, poate dacă ai renunța la referințele ezoterice m-aș putea bucura cu adevărat de paradigmele enunțate. Însă aici văd laitmotivul în amintirile astea precise. Principiul este ca poetul să dețină într-adevăr cheile poeziei, dar poate aici sunt prea multe în mâinile dumitale și ale unui cerc foarte mic de cunoscători.
În altă ordine de idei o comparație foarte bună este aceea că o damă goală lasă prea puțin imaginației. De aceea respect.
În altă ordine de idei o comparație foarte bună este aceea că o damă goală lasă prea puțin imaginației. De aceea respect.
Pe textul:
„sincerely l. cohen" de ioana negoescu
0 suflu
ContextTin sa va multumesc pentru cele cateva minute de citit si recitit poezia. Este ceva monumental aici, ca si in toate textele dumitale, am retinut imaginile din ultimul vers cel mai mult, pentru ca aduc un rezumat exceptional poeziei.
O sa va trec alaturi de nichita si labis in triunghiul meu de inspiratie. merita stelute multe asta. Felicitari!
O sa va trec alaturi de nichita si labis in triunghiul meu de inspiratie. merita stelute multe asta. Felicitari!
Pe textul:
„oameni crizanteme" de ioana negoescu
0 suflu
ContextCitesc acest rând și este atât de mult aici considerând cunoașterea altor rânduri de ale tale..
Pe textul:
„nastere" de ioana negoescu
0 suflu
ContextUn registru extrem de plăcut cititorului, cum m-ai obișnuit deja. simplu și plin de o atmosferă deopotrivă încărcătoare și sinistră.
Un sanctuar redutabil ți-ai clădit din toate aceste gânduri. unii oameni au o moarte lentă ani de-a rândul, unii nu mor niciodată. Trebuiesc plânși numai cei care trăiesc și se duc la adăpostul unor secunde, care nu rămân în adăpostul unui astfel de sanctuar.
Un sanctuar redutabil ți-ai clădit din toate aceste gânduri. unii oameni au o moarte lentă ani de-a rândul, unii nu mor niciodată. Trebuiesc plânși numai cei care trăiesc și se duc la adăpostul unor secunde, care nu rămân în adăpostul unui astfel de sanctuar.
Pe textul:
„ferestre" de ioana negoescu
Recomandat0 suflu
Context