Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Întunecare

Gâze aurii

1 min lectură·
Mediu
Iese lumina din mine, Doamne,
a început așteptarea cea mare!
Pe masa mea de sărac
stau două mere . Parcă-s adieri,
depărtări ale razei, locuri prin care
se pleacă din tristețea acestei făpturi...
033855
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
33
Citire
1 min
Versuri
6
Actualizat

Cum sa citezi

Aurel Sibiceanu. “Întunecare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/aurel-sibiceanu/poezie/13927925/intunecare

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@farcas-george-stefanFS
văd aici o singurătate deznădăjduită în care tentațiile materialului nu numai că nu rezolvă nimic, ci înlesnesc și mai mult „depărtarea razei”.
0
@silvia-caloianuSC
silvia caloianu
ultimele 4 randuri sunt poezia care m-a atins care m-a facut sa ma loghez eu cred ca trebuie sa schimbati titlul si sa omiteti primele randuri pentru ca sunteti un spirit bogat care isi poate permite luxul de a strabate cai neumblate uimindu-ne frumos cucerindu-ne
0
@alexandru-ghetieAG
Alexandru Gheție
ieșirea din lumină e pasul cel mai lung, pentru că trebuie conștientizată și pentru asta are nevoie de durere, suferință (\"așteptarea cea mare\"). se simte aici singurătatea poetului, parcă văd o masă de scris, două mere și de aici... o depărtare de raze, o ușoară înnoptare ce ține și de exterior și de lăuntrul autorului. e interesantă dorința de plecare, de detașare, de înălțare din \"tristețea acestei făpturi\"...pe razele-gâze aurii. Bun!
0