Să curgă lent un secundar
Topindu-se ca visătorul
Ca-n ceasu-acesta tot mai rar
Să nu mai simt că-s următorul!
Din palmele ținute-ascuns
Să curgă utopii uitate
Cu dor de-a stinge
E noapte, timpul mă doboară
Sunt ore lungi și sunt târzii,
Iar timpii trec și mă-nfioară
Noaptea e gri.
Bizar, tăcerea mă-nconjoară
Cuvintele mi-ar fi prea reci,
Aburii albi acu-ncetară
Să
Să vă spun o povestire... De la începutul lumii
Domnul a creeat ființe prinse-n tainele minunii
Și-a creat atunci Divinul acceptorii și donorii
Și din rândurile prime s-au desprins
Decembrie, o noapte, fereastra mi-e deschisă
În jur aceeași larmă, tăceri se-aprind ușor
O altă filă albă, urlând să fie scrisă
Se zbate șifonată, în margini pe-un covor.
Un pom se zbate-n
În orașu-n care totul are look de crematoriu
Mi s-a stins copilăria cu miros de zahăr ars
Despicat între ecrane ca un depresiv notoriu
Am o mină amorțită și alură de compars.
Agățați de
Sub chei de timp trăiesc închis
Și totul are-n gând ecou
Ca un perpetuu lung \"Din nou!\"
Și peste tot parcă sunt prins
În scrieri de stilou.
Și parcă sună totul fad...
Chiar versurile ce am
Istorii se dizolvă în moduri aberante
Oricare-i întrebarea... răspunsuri (fade) dați-i!
De ce din toate cele ce sună obsedante
Doar clipele-s lipsite mereu de gravitații ?
Aceleași căi fatale
Din focul nostru va rămâne fumul...
Arzând încet, o zbatere de-o clipă
Un univers plutind într-o aripă;
Vă înșelați, deja noi suntem scrumul !
Mi-aș duce orice gând la ghilotină
Căci ar părea
Privesc în urmă și nu văd nimic
Surprins că totu-a luat așa turnură
Și par trecut și par lipsit de timp
Și-aștept tăcut o nouă lovitură.
E-a nouășpea din câte toamne-au fost
E prima toamnă-n
Dați televizorul mai încet...!
Și acolo și la radio poate și în pliante , avertismente: Încălzirea globală ne va ucide în curând. Pe trotuarul îngustat de mașini filtre îngâlbenite aruncate la
Din buzunarul negru, cu-aromă de cuvinte
Îmi scot pachetul iute, și iau o altă coală
Și o presar cu versuri și o rulez... se simte
În gustul ei \"cernelic\" un suflet de \"penală\".
Mai trag un
Când ochii îi închid îmi pierd din gânduri
Și pleoapele ridic... nimic câștigă
Aceeași lume falsă mă intrigă
Și o închid cu amăgire-n rânduri.
Suntem cu toții în aceeași ligă
Începem \"noi\"
Ialine, Ialine, m-ai uitat Ialine
Răsunând ecouri, zăbovesc pe chip,
Însă în oglindă eu mă văd pe mine
Iscodiri sticloase, gânduri de nisip.
Și ecoul tace... tace și revine
Cu aceeași voce,
Prins în noua adormire,
Părăsire...
Umbra celei ce-o să vină
Să-mi aducă-n gând lumină
Nălucire...?
Mi-a căzut pe ochi o pleoapă
Secerată...
Celei care plânge rouă
Și în gânduri o să-mi
Lăsați-mă să ies!... cărări ascunse
Și-un labirint în altul se încheie
Sunt mii de uși din foi și chei-condeie
Sub pavăza tăcerii toate puse.
Cadențe de ecou lovesc pereții-
Oglinzi ce-n veci
Un salon... o pernă îngălbenită se odihnește pe un pat. I s-a recomandat repaus total. Anemii...
În colț... un scaun, și-a rupt piciorul, caută niște atele gipsate. Doctorii sunt îngrijorați că
Tu iar zaci șifonată pe o foaie
Acustic zâmbet, geana plumburie
Plângând monosilab, un colț se-ndoaie...
Nici azi nu reușesc ochii a-ți scrie.
Privindu-ți trupul gol tăceri îngână:
\"Iubita-ți
Pe masă am lăsat o foaie goală
Sper să mă-ntorc ...apoi, și o voi scrie
Pustiul ei îmi plânge-n palme mie
C-o umbră de tăcere în cerneală.
Privind condeiul ca o amăgire...
Și ce blestem pe el
A eșuat un nufăr într-un mal…
Un fapt surprins banal
Când stând la pândă
Același naufragiu vegetal
A declanșat asemenea osândă
În mijlocul tăcerii… înc-un val.
Va curge bezna sură și-o să
Pământul îmbrăcat cu frunze șifonate
Privește înspre ceruri cu chipul maladiv
În toamna ce răsare,așterne peste noapte
Bemoli de ramuri rupte și chei de portativ.
Cântările-nfioară zvâcniri ce
Mărgele de soare pe frânghii de apă
Purtate agale pe pale de vânt...
Tresaltă simțirea... acum sunt la joacă
Și lin întristarea în zâmbet o cânt.
În jocuri stupide se prinde-a mea
Zăpezi de-o zi, un zâmbet înghețat...
Mă uit la ceas...ciudat, e deja mâine
Cu gândul stins clipesc resuscitat
Lin derulând imagini pe retine.
Un deget căutând o slovă gri
Cade-mpietrit pe
s-a înecat în mintea mea lumina
și nebunia pare să atace
asediat de gânduri, ca pe ace
adun depresii ucigând odihna
pateticul din sine se complace
și lașitatea-n trup îmi rupe splina
tot
FE