Poezii

În orașu-n care totul are look de crematoriu Mi s-a stins copilăria cu miros de zahăr ars Despicat între ecrane ca un depresiv notoriu Am o mină amorțită și alură de compars. Agățați de

FEFanache Emil

0

0

cafeaua mi-e amar îndoliată iar diminețile se vând la pet când lumea pare-o clonă șifonată la masa mea de gânduri mă repet îmi pun pe mine-o altă siluetă apoi pe-un drum de noxe mă

FEFanache Emil

0

0

La dozatorul meu de vise coșmar în avanpremieră - Un fumător răpus de cancer incinerat în scrumieră În toamna mea de modă veche ruginile sunt boli fatale Și frunze cu fracturi multiple zac

FEFanache Emil

0

3

s-a înecat în mintea mea lumina și nebunia pare să atace asediat de gânduri, ca pe ace adun depresii ucigând odihna pateticul din sine se complace și lașitatea-n trup îmi rupe splina tot

FEFanache Emil

0

3

sunt între fum și insomnie, iar umbrele tușesc și mor respiră lumea printre versuri deposedate de fior atunci când plâng pe altă coală mă simt pe suprafața ei un plasture cu nicotină pe-o

FEFanache Emil

0

1

Obsesiile-s fiicele demenței Iți spun zâmbind… și-n mesele din lemn Văd caii verzi în orișice însemn… Ghicesc geometriile absenței. Din ceașcă sorb tăcut o nouă voce Știi…m-am lăsat de scris,

FEFanache Emil

0

1

Să știi că m-am lăsat de levitat Un accident la joasă înălțime… Și m-am izbit ciudat… zile puține Aș fi avut ca simplu acrobat. Eu n-aș fi vrut să fiu resuscitat, Dar știi și tu… că nu mă pot

FEFanache Emil

0

0

Clădiri ce par ferestrele să-nghită Cu varul plâns... și uriașii dorm Același gri ce scaldă monocrom Pereții reci și marea lumii criptă. Din fum renaște fum, respiră ceață Și plâng nisip și

FEFanache Emil

0

4

Istorii se dizolvă în moduri aberante Oricare-i întrebarea... răspunsuri (fade) dați-i! De ce din toate cele ce sună obsedante Doar clipele-s lipsite mereu de gravitații ? Aceleași căi fatale

FEFanache Emil

0

0

A eșuat un nufăr într-un mal… Un fapt surprins banal Când stând la pândă Același naufragiu vegetal A declanșat asemenea osândă În mijlocul tăcerii… înc-un val. Va curge bezna sură și-o să

FEFanache Emil

0

0

Tu iar zaci șifonată pe o foaie Acustic zâmbet, geana plumburie Plângând monosilab, un colț se-ndoaie... Nici azi nu reușesc ochii a-ți scrie. Privindu-ți trupul gol tăceri îngână: \"Iubita-ți

FEFanache Emil

0

2

Pe masă am lăsat o foaie goală Sper să mă-ntorc ...apoi, și o voi scrie Pustiul ei îmi plânge-n palme mie C-o umbră de tăcere în cerneală. Privind condeiul ca o amăgire... Și ce blestem pe el

FEFanache Emil

0

0

Din buzunarul negru, cu-aromă de cuvinte Îmi scot pachetul iute, și iau o altă coală Și o presar cu versuri și o rulez... se simte În gustul ei \"cernelic\" un suflet de \"penală\". Mai trag un

FEFanache Emil

0

5

Din focul nostru va rămâne fumul... Arzând încet, o zbatere de-o clipă Un univers plutind într-o aripă; Vă înșelați, deja noi suntem scrumul ! Mi-aș duce orice gând la ghilotină Căci ar părea

FEFanache Emil

0

1

Când ochii îi închid îmi pierd din gânduri Și pleoapele ridic... nimic câștigă Aceeași lume falsă mă intrigă Și o închid cu amăgire-n rânduri. Suntem cu toții în aceeași ligă Începem \"noi\"

FEFanache Emil

0

0

Lăsați-mă să ies!... cărări ascunse Și-un labirint în altul se încheie Sunt mii de uși din foi și chei-condeie Sub pavăza tăcerii toate puse. Cadențe de ecou lovesc pereții- Oglinzi ce-n veci

FEFanache Emil

0

0

Să vă spun o povestire... De la începutul lumii Domnul a creeat ființe prinse-n tainele minunii Și-a creat atunci Divinul acceptorii și donorii Și din rândurile prime s-au desprins

FEFanache Emil

0

0

Ialine, Ialine, m-ai uitat Ialine Răsunând ecouri, zăbovesc pe chip, Însă în oglindă eu mă văd pe mine Iscodiri sticloase, gânduri de nisip. Și ecoul tace... tace și revine Cu aceeași voce,

FEFanache Emil

0

2

Decembrie, o noapte, fereastra mi-e deschisă În jur aceeași larmă, tăceri se-aprind ușor O altă filă albă, urlând să fie scrisă Se zbate șifonată, în margini pe-un covor. Un pom se zbate-n

FEFanache Emil

0

3

Luminile se sting în noi... Și-așa , încet m-am stins și eu Cuprins de adormire, greu Luminile se sting în noi. Mi-e dor de-acel fatidic joi Ce-n somn s-a repetat mereu; Luminile se sting în

FEFanache Emil

0

2

Zăpezi de-o zi, un zâmbet înghețat... Mă uit la ceas...ciudat, e deja mâine Cu gândul stins clipesc resuscitat Lin derulând imagini pe retine. Un deget căutând o slovă gri Cade-mpietrit pe

FEFanache Emil

0

0

Tăcuse de atunci bătrânul. Eu i-auzem continuu glasul... L-aud și-acum, când veșted drumul Nu poate să-i mai simtă pasul. Lumina lui plină de suflet S-a stins... acum, în bezna plină O stea

FEFanache Emil

0

7

Prins în noua adormire, Părăsire... Umbra celei ce-o să vină Să-mi aducă-n gând lumină Nălucire...? Mi-a căzut pe ochi o pleoapă Secerată... Celei care plânge rouă Și în gânduri o să-mi

FEFanache Emil

0

3

Sub chei de timp trăiesc închis Și totul are-n gând ecou Ca un perpetuu lung \"Din nou!\" Și peste tot parcă sunt prins În scrieri de stilou. Și parcă sună totul fad... Chiar versurile ce am

FEFanache Emil

0

4

Să curgă lent un secundar Topindu-se ca visătorul Ca-n ceasu-acesta tot mai rar Să nu mai simt că-s următorul! Din palmele ținute-ascuns Să curgă utopii uitate Cu dor de-a stinge

FEFanache Emil

0

5

Privesc în urmă și nu văd nimic Surprins că totu-a luat așa turnură Și par trecut și par lipsit de timp Și-aștept tăcut o nouă lovitură. E-a nouășpea din câte toamne-au fost E prima toamnă-n

FEFanache Emil

0

5

Sunt frunze pe alei, Polei De colb tăcut, firav Zugrav- Artist cu nervi de-oțel, Penel Ce-a zămislit decor, Fior Străbate-n trup tăios, Sfios Pictat pe pânză stins, Împins În crize un

FEFanache Emil

0

2

Pământul îmbrăcat cu frunze șifonate Privește înspre ceruri cu chipul maladiv În toamna ce răsare,așterne peste noapte Bemoli de ramuri rupte și chei de portativ. Cântările-nfioară zvâcniri ce

FEFanache Emil

0

0

Mărgele de soare pe frânghii de apă Purtate agale pe pale de vânt... Tresaltă simțirea... acum sunt la joacă Și lin întristarea în zâmbet o cânt. În jocuri stupide se prinde-a mea

FEFanache Emil

0

2

E noapte, timpul mă doboară Sunt ore lungi și sunt târzii, Iar timpii trec și mă-nfioară Noaptea e gri. Bizar, tăcerea mă-nconjoară Cuvintele mi-ar fi prea reci, Aburii albi acu-ncetară Să

FEFanache Emil

0

3

Zvâcniri în trăirile reci Mă pierd... agonii lirice Mă zbat, tresăriri ritmice Zvâcniri în trăirile reci. Amintiri răscolite zeci Fărâme imagistice Zvâcniri în trăirile reci Mă pierd...

FEFanache Emil

0

0