Poezie
Silențiada sonoră(II)
1 min lectură·
Mediu
Tu iar zaci șifonată pe o foaie
Acustic zâmbet, geana plumburie
Plângând monosilab, un colț se-ndoaie...
Nici azi nu reușesc ochii a-ți scrie.
Privindu-ți trupul gol tăceri îngână:
\"Iubita-ți tristă n-are cum să știe
Că lumea ei s-ar stinge ritmic până
O voce-ai creiona pe o hartie\".
Cămașa ei în nasturi se-nfioară
Cu mâneci lungi... le simt cum se înoadă
Captivă-n ea ... ca-n piatra funerară
Un epitaf târziu cu slova fadă.
Pe frunte o sărut, sonor tresare
Silențiada într-o aritmie
Plângând monosilab...mă ierți tu oare ?
Nici azi nu reușesc ochii a-ti scrie...
023374
0
remarc:
Tu iar zaci șifonată pe o foaie
Acustic zâmbet, geana plumburie
Cămașa ei în nasturi se-nfioară
Cu mâneci lungi... le simt cum se înoadă
Captivă-n ea ... ca-n piatra funerară
Pe frunte o sărut, sonor tresare
Silențiada într-o aritmie
Plângând monosilab.
ma enerveaza ca astfel de poezii nu prea sunt bagate in seama, dar in schimb, texte proaste, scrise de poehti care se cred geniali, ajung chiar si pe la recomandate.