Poezie
Adormire
4-XII-2001
1 min lectură·
Mediu
E noapte, timpul mă doboară
Sunt ore lungi și sunt târzii,
Iar timpii trec și mă-nfioară
Noaptea e gri.
Bizar, tăcerea mă-nconjoară
Cuvintele mi-ar fi prea reci,
Aburii albi acu-ncetară
Să umble seci.
Livid, am chipul ca de piatră
Îmi dau târcoale gânduri zeci
Și mi-am lăsat gândul la vatră
Am ochii reci.
Încet, ca picurii de apă
Vaporizați, ochii-mi se-nchid,
Tăcerea sufletu-mi greu sapă
Nu-i mai deschid!
034.137
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Fanache Emil
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 68
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Fanache Emil. “Adormire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/fanache-emil/poezie/117716/adormireComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
FEBuna! Multumesc de trecere si de comentariu.Da, timpul din ultima strofa este excesiv dilatat... observatie permisa si corecta.Stiu ca la un moment dat toate detaliile temporale din prima strofa pot deveni oarecum agasante.Ai dreptate.
Cu apreciere,
Ialin
Cu apreciere,
Ialin
0
ASTăcerea este o artă, ba chiar o stare de grație aș putea spune. Există din câte știu și posturi ale tăcerii. Deși pentru unii insuportabilă, ea te ajută să te interiorizezi și să nu-ți consumi inutil energiile. Tăcerea este o lume aparte dincolo de pleoape și uneori ea glăsuiește atotcuprinzător, mai mult decât toate vorbele la un loc.
Amadriada
Amadriada
0
daca imi e permisa o observatie...prea mult \"timp\" in prima strofa...
drag,
Elia