Poezie

Adormire

4-XII-2001

1 min lectură·23 aprilie 2005

Mediu

E noapte, timpul mă doboară

Sunt ore lungi și sunt târzii,

Iar timpii trec și mă-nfioară

Noaptea e gri.

Bizar, tăcerea mă-nconjoară

Cuvintele mi-ar fi prea reci,

Aburii albi acu-ncetară

Să umble seci.

Livid, am chipul ca de piatră

Îmi dau târcoale gânduri zeci

Și mi-am lăsat gândul la vatră

Am ochii reci.

Încet, ca picurii de apă

Vaporizați, ochii-mi se-nchid,

Tăcerea sufletu-mi greu sapă

Nu-i mai deschid!

034113

Despre aceasta lucrare

Autor: Fanache Emil
Tip: Poezie
Cuvinte: 68
Citire: 1 min
Versuri: 16
Actualizat: 1 mar. 2026

Cum sa citezi

Fanache Emil. “Adormire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/fanache-emil/poezie/117716/adormire

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Mara Vlad✓23 apr. 2005

...ba sa-i deschizi,Ialin,ca vine vremea imbatarii cu liliac!stai prin zona sa vezi cum le explodeaza florile...
daca imi e permisa o observatie...prea mult \"timp\" in prima strofa...
drag,
Elia

Fanache Emil23 apr. 2005

Buna! Multumesc de trecere si de comentariu.Da, timpul din ultima strofa este excesiv dilatat... observatie permisa si corecta.Stiu ca la un moment dat toate detaliile temporale din prima strofa pot deveni oarecum agasante.Ai dreptate.
Cu apreciere,
Ialin

Adriana Marilena Stroilescu20 mai 2005

Tăcerea este o artă, ba chiar o stare de grație aș putea spune. Există din câte știu și posturi ale tăcerii. Deși pentru unii insuportabilă, ea te ajută să te interiorizezi și să nu-ți consumi inutil energiile. Tăcerea este o lume aparte dincolo de pleoape și uneori ea glăsuiește atotcuprinzător, mai mult decât toate vorbele la un loc.

Amadriada