Poezie
Sonet 1
Carnația de sacru mi-e avutul ...
1 min lectură·
Mediu
Carnația de sacru mi-e avutul
ce-l scad pe palme lacom si supus
când caut cu fervoare începutul
sau când, sfârșit, privesc din nou în sus;
când ruga idolatră mă seduce,
în desfătarea orelor de vis
și îmi crestez pe pieptul stors o cruce
cerșind în Ceruri ca să fiu închis;
sau când îngrop ofranda de credință
la plămădirea fiecarui gând
ce-mi ispitește drumul de căință
tăindu-mă cu vrerile de rând
și îmi presară pulberea greșelii
pe răni. M-ascund în umbra îndoielii.
012527
0
Ultimul vers evidentiaza(parerea mea), ceea ce tu crezi ca ar putea fi cel mai mare pacat al tau... indoiala existentei divine.
Imi cer scuze daca am fost foarte pe langa subiect,
Ialin