Copile, când pornești spre culmi
Ascultă sfatul din bătrâni,
Nu te încrede în străini
Că sunt prea mulți din ei haini.
Ai grijă mare la femei,
Iubește sincer când le vrei,
Pentru că dragostea
Alter ego-ul meu dansează cu stafii…
Și-mi face semn discret să mă alătur lor,
Dar astăzi sunt lucid și nu mai fac prostii
E criză, doamnelor…nu-i vremea de amor.
E criză peste tot, în inimi și
Dacă vrei să ardă cerul
Și să îi distrugi misterul,
Dacă vrei să nu apară
Stelele pe cer la vară,
Dacă vrei să-ntorci privirea
Și să îmi ignori iubirea...
Uită drumul printre stele
Uită
Am scris cu gândurile o poveste
folosind limbajul sentimentelor
În fiecare propoziție „iubirea” era subiectul
eu eram predicatul
iar tu adverbul
adică elementul de legătură
și de
Ia un vis și fezandează-l într-un cald și lung sărut
Lasă-l cam o săptămână la foc mic neîntrerupt,
Stoarce patru, cinci suspine în tigaie la prăjit
Și nu te zgârci la \"suflet\"...condiment
Piatra mea filozofală
Ce mi-ai dat-o astă vară,
Am băut-o într-o seară
Dizolvată în venin
Din paharul meu cu vin.
A fost dulce și amară...
Ca iubirile de-o seară
Care nu vor să dispară
Când
Iubirea mea este rotundă
Un cerc perfect în jurul tău,
A fost la început o undă
Cu epicentru-n visul meu.
Iubirea mea este o taină
Ascunsă într-un curcubeu,
Culorile îi sunt o haină
Dar
Am construit o lume în care ești a mea,
Nu poți să o renegi spunând că nu-i a ta,
Nu poți să te prefaci că eu nu mai exist,
Atunci chiar universul ar deveni prea trist.
P.S.
Aștept ca să
Copilul din mine a început să sufere de claustrofobie
Ridicat pe vârfuri o privea prin ochii mei
Apoi spațiul din suflet a devenit prea mic
A plecat ca un albatros
Vântul a devenit camaradul
M-am născut cândva în viitor, iar acum vârsta mea este negativă. Probabil sunt unic. La nașterea mea s-a spus că voi întâlni în trecutul meu o femeie cu ochii albaștri și părul negru ca pana
Ne-am întâlnit în prag de seară
Pe drumul ce intra în vară,
Un simplu drum spre nicăieri
Pierdut pe harta unei veri.
Te-am întrebat de unde vii
Și mi-ai răspuns că nu prea știi,
Dar știi că
Prea frumoasă primăvară,
Bine ai venit, din nou!
Fii a mea până la vară
Și voi fi și eu al tău.
Îți promit o simfonie
În arpegiul norilor
Și suprema armonie
Cu albastrul zorilor.
Voi
Într-o zi de primăvară
Caldă ca o zi de vară,
Florile au înviat
Și apoi ne-au invadat.
Au intrat prin suflete
Să împartă zâmbete,
Inimile le-au vopsit
Cu albastrul infinit.
Chiar și
Versurile sunt (se știe)
Uneori doar vorbărie
Alteori sunt o prostie
Iar mai rar sunt „poezie”.
Poezia e (se știe)
Uneori doar fantezie
Alteori filozofie
Foarte rar e „apă vie”.
Apa vie
Mai încerc din când în când
Să trezesc visul din gând
Ca atunci când te doream
Și în suflet te țineam.
Dar când gândul e lovit
Visul zace amorțit
Ca un fluture-nghețat
Sau un suflet
Și tu și eu am fost un val
Dar fiecare la alt mal
Și fiecare-n altă mare
Iar mâine poate sub alt soare.
Am vrut să vin la marea ta
Să fim un singur val în ea
Și am plecat atunci în zbor
Apă
Îți promit iubire, n-am să uit vreodată
Ochii tăi albaștrii, mâna delicată,
Ochii și privirea de odinioară
Când strângeai sub gene roua dintr-o seară,
Ochii tăi șăgalnici care deseori
Mai
E liber tronul de regină…
Aștept prințesele să vină
Să le probez pe rând coroana
Și să-mi aleg mai bine doamna.
E liber patul de regină…
Cu perne și dantelă fină,
Aștept prințesele să
Pe drumul razelor de soare
Care se adâncesc în mare,
Iubirea a găsit o cale
Să evadeze din uitare
Cerându-și dreptul la visare.
Și ca un semn de sărbătoare
Chiar cerul oglindit în
Încet, încet, se stinge cerul
Și stelele își pierd misterul,
Îți voi lăsa pe mal inelul
Iar dacă pleci pe pod...drapelul.
Tot ce n-a fost nu va mai fi
Și tot ce-a fost se va jertfi
În ziua
Nu poți veni în lumea mea,
La fel nici eu nu pot pleca...
Dar ne vom face lumea noastră
Oricum vrei tu, dar și albastră.
Va fi o lume minunată
Oricum vrei tu, dar și din piatră.
Va fi ca
În copacul meu din suflet timpul smulge frunzele
Și-mi omoară rând pe rând zilele și muzele.
Pe o creangă fără frunze stă un gând mai supărat
Ce îmi strigă revoltat: „ai cules ce-ai
În clepsidra verde timpul s-a oprit
Iar acum nisipul este împietrit,
Dar în miezul lui într-o colivie
Pasărea iubirii este încă vie.
Iar arheologii cândva peste ani
Scormonind aiurea după